miercuri, 12 aprilie 2017

Am câștigat premiul I la concursul pentru bloggeri organizat de Libris! + cum a fost la Târgul Internațional de Carte și Muzică

Bună seara, dragii mei!

  Așa cum v-am promis pe pagina de facebook și pe Instagram (adetomescublog sunt acolo), azi vă povestesc despre un lucru minunat ce mi s-a întâmplat de curând: am câștigat premiul I la concursul pentru bloggeri organizat de cei de la Libris! Textul cu care m-am înscris îl găsiți aici: Cum m-am apucat de citit! 

  Am participat cu bucurie și multă emoție la concurs fiindcă am dezvăluit momente personale, ce își au locul în sufletul meu și mărturisesc că nu este un lucru ușor să te deschizi în fața atâtor oameni. Totuși, atunci când vorbesc despre lectură, despre cărți, mă transform. Parcă aș povesti la nesfârșit și devin dornică să revărs vorbele asupra celor din jur. Din introvertită ajung să fiu comunicativă și deschisă. Așadar, cum era să nu răspund provocării Libris




  Țin minte perfect clipa când am aflat că am câștigat. Am citit de câteva ori, ca să fiu sigură că sunt eu. Apoi efectiv am țopăit prin cameră cu zâmbetul până la urechi. La propriu. Urma să merg la Brașov pentru un weekend și să particip la a XIV-a ediție a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris. Ce bucurie! 

  A venit ziua cea mare: am pornit spre Brașov, iar vremea a ținut cu noi, căci a fost soare și cald, iar noi ne-am bucurat de clipe minunate pe străzile pitorescului oraș. M-am îndrăgostit. La modul cel mai serios, mă bate gândul să mă mut în Brașov! 




  În prima zi, am vizitat Piața Sfatului, am pășit pe Strada Sforii și am căutat librăria St. O. Iosif (Libris) fiindcă am vrut să văd locul de unde izvorăște bucuria tipărită. 



  A doua zi, am plecat de dimineața spre Târg. Am vrut neapărat să îl vedem și să îl ascultăm pe domnul Dumitru Constantin Dulcan. A fost exact așa cum m-am așteptat, l-aș asculta mult și bine pe omul acesta de o inteligență sclipitoare. Pur și simplu ceea ce explică el are menirea de a ne deschide ochii. Vă recomand să îi citiți cărțile, în special Inteligența materiei. 




  Ne-am plimbat apoi printre standuri, am descoperit o mulțime de titluri noi și interesante, dar am văzut și cunoștințe vechi de pe lista de dorințe. Am găsit și standurile cu ceai, cafea și ciocolată și pe bună dreptate îmi venea să nu mai plec de acolo. 







  După prânz, am mers la lansarea de carte a Ieromonahului Savatie Baștovoi care a vorbit despre cea mai recentă carte a sa, Antiparenting. Cu toate că subiectul nu mă interesează în mod direct, am ascultat cu drag ce a avut de spus. De mult îmi doream să îl întâlnesc deoarece scrierile sale mi-am schimbat modul de a gândi în adolescență, atunci când l-am descoperit. 




  Seara ne-am întâlnit cu Loredana Tudor, din echipa Libris și am descoperit cu bucurie că e o persoană la fel de caldă precum am perceput-o în mediul virtual. Am povestit, iar apoi am ascultat grupul Anatoly care a interpretat câteva melodii. 




  În ziua următoare urma să aibă loc premierea bloggerilor, iar pe mine au început să mă năpădească emoțiile. Pfff, nu e ușor deloc să vorbești în fața oamenilor. Tot respectul pentru cei care o fac cu succes! Cu toate acestea, cei de la Libris mi-au transmis pozitivism și căldură sufletească, așa că am coborât de pe scenă cu sufletul ușor și inima bucuroasă. 




  Ne-am mai plimbat printre standurile de la Târg și, desigur, ne-am cumpărat câteva cărți, apoi a trebuit să spunem La revedere Brașovului și să ne îndreptăm spre casă, căci mai aveam drum lung de parcurs. În mașină mirosea a tipar, a pagini noi și lucioase și noi ne simțeam tare bine!




  Să nu uit, cei de la Libris au de acum o revistă de cultură ce va apărea trimestrial. Aceasta se tipărește sub egida Uniunii Scriitorilor din România și vă recomand să o citiți, căci veți găsi oameni talentați între paginile ei. 




  Nu mai lungesc vorba, vă mulțumesc că ați citit articolul, vă mulțumesc pentru gândurile bune și vă doresc zile senine!




Aștept cu drag comentariile voastre!

joi, 6 aprilie 2017

Despre DermaE, sau cum îmi mențin tenul hidratat, chiar și pe vreme capricioasă

Bună seara, dragile mele!

  Este seară, momentul în care fiecare dintre noi încercăm să furăm câteva clipe în care să ne tragem sufletul, să ne răsfățam, sau pur și simplu să ne limpezim gândurile. 

  Acum avem timp să ne demachiem cu grijă tenul, să folosim cremele de corp care așteaptă cuminți pe raftul din baie, să ne hidratăm tenul cu fel de fel de produse mai mult sau mai puțin magice. 

  De când nu mai am 18 ani, am început să acord mai multă atenție tenului, cumpăr și folosesc numai produse bine formulate, cu efecte dovedite și nu uit niciodată de SPF. Dacă atunci când eram adolescentă îmi permiteam să sar peste crema hidratantă, acum nu mai pot să fac acest lucru. 

  Tenul meu s-a schimbat, de asemenea, o dată cu trecerea anilor, și din mixt spre gras, a ajuns acum normal spre uscat, așa că am mereu nevoie de hidratare, hidratare și iar hidratare. Au apărut și câteva riduri de expresie, deci tenul meu are nevoie de ajutor ca să aratate așa cum îmi doresc. 


  De aproape două luni, folosesc în fiecare seara, și câteodată și pe post de bază de machiaj, crema naturala hidratanta de noapte cu acid hialuronic (Hydrating Night Creme with Hyaluronic Acid) de la Derma E, un brand american care se află de ceva vreme și pe piața din România. 


  Mai întâi, produsele lor mi-au atras atenția fiindca au recenzii pozitive pe blogurile din străinătate, cât și pe Beautypedia. Apoi, am testat chiar eu câteva produse și am putut să îmi formez o opinie. Majoritatea dintre ele mi-au plăcut, doar cu o crema nu am reușit să mă înțeleg, dar o să vă povestesc despre ea într-o altă postare. 

  Revenind la crema pe care o folosesc acum, iată ce spun cei de la Derma E: 


-Puternic hidratantă, crema de noapte cu acid hialuronic reduce vizibil ridurile prin compoziția sa ultrahidratantă. 
  
-Această formulă extra-îmbogățită penetrează tenul în profunzime conferindu-i proprietățile inegalabile ale magnetului pentru hidratare al naturii – Acidul Hialuronic (HA). 
  
-O singură moleculă de HA poate reține de 1.000 de ori greutatea ei în apă, generând o piele netedă, catifelată, tonifiata și rehidratată. 
  
-Îmbogățită cu antioxidanți antiimbatranire precum ceaiul verde, vitamina C și E și  aloe vera, această formulă ajută tenul să lupte împotrivă radicalilor liberi și a efectelor mediului înconjurător. 
  
-Ideală pentru tenul uscat, deshidratat, care are nevoie de o hidratare de durată pe tot parcursul nopții, această cremă oferă hidratarea maximă în timp ce ajută la diminuarea semnelor vârstei tenului, redând aspectul catifelat și tânăr al pielii. 
  
-Este 100% vegană, nu a fost testată pe animale, nu conține parabeni, sulfați, ulei mineral, lanolină, gluten sau organisme modificate genetic. 
  

-Fabricat în America 

Ce spun eu?

  Produsul mi-a plăcut de la prima utilizare fiindcă îmi hidratează pielea fără să îmi lase acea senzație neplăcută de piele uleioasă. A fost primul produs cu concentrație mare de acid hialuronic și am fost foarte curioasă să văd cum se va comporta tenul meu, fiindcă la multe creme reacționează neplăcut, în sensul că îmi apar imediat coșuri sau puncte negre. 

  Cu această cremă nu am avut probleme deloc. Îmi place mult faptul ca pielea nu se mai descuamează de când o folosesc și totodată o pot folosi împreună cu un ser, sau sub machiaj. 

  Ce nu mi-a plăcut, a fost mirosul, cu care m-am obișnuit ceva mai greu, însă eu sunt pretențioasă la mirosuri și poate că de fapt nu e deranjant pentru restul oamenilor. 

  Un alt aspect care ar avea nevoie de îmbunătățiri este ambalajul cremei. Tare mult mi-aș fi dorit să vină la tub cu pompiță, mai ales că e spornică și se consumă greu, iar ingredientele trebuie să rămână intacte. 


  Totuși, am apreciat citatul care vine scris pe cutie. Foarte faină ideea!  

  În ceea ce privește efectele promise, mi se pare vizibilă îmbunătățirea aspectului tenului meu, pielea e netedă și are cumva un efect de blurare a micilor linii fini sau a porilor. 

  Cred că o voi cumpăra și în viitor și sper să apara cândva și o variantă cu SPF pe care să o folosesc ziua. Dacă vreți și voi să încercați  crema naturala hidratanta de noapte cu acid hialuronic, intrați pe site-ul lor, AICI

Voi ce creme preferați? Cum vă îngrijiți tenul? 

joi, 30 martie 2017

Scurtă lecție de înțelepciune: Domnul Ibrahim și florile din Coran de E. E. Schmitt

Bună seara, dragi iubitori de carte! 

  Vă povestesc azi despre o carte care a reapărut recent în viața mea. Este vorba despre romanul Domnul Ibrahim și florile din Coran” ce se încadrează la literatură contemporană și pe care l-am citit prima oară acum vreo 10 ani, exact când l-am descoperit pe Eric Emmanuel Schmitt. Eram la liceu atunci și la biblioteca școlii tocmai primiseră cărți noi. Romanele lui Schmitt mi-au atras atenția cu coperțile lor albe și tari (erau o ediție mai veche a seriei E. E. Schmitt de acum). Sunt fericită că mi-am ascultat intuiția atunci și am pătruns în fascinanta lume a acestui autor care spune atât de mult în cuvinte puține. 

  În ”Domnul Ibrahim și florile din Coran” aflăm povestea unui băiețaș evreu pe nume Moise (Momo), care are o copilărie mai puțin idilică și care devine apropiat de un bătrân musulman turc pe nume Ibrahim, ce este proprietarul unei băcănii în Franța. 


  Domnul Ibrahim va împărtași cu Momo momente care îl vor face mai înțelept pe cel din urmă. Drumul băiatului spre maturitate se va clădi pe sfaturile acestui bătrân, iar pe măsură ce Momo se înalță sufletește, domnul Ibrahim va începe să aparțină tot mai putin lumii acesteia, lumii fizice. E ca și cum înțelepciunea împărtășită îl consumă pe bătrân, bucațile care se desprind din sufletul său îl întăresc pe cel al lui Momo. 

  Nu aș vrea să vă spun mai multe, fiindcă este păcat să vă răpesc bucuria de a descoperi întâmplări simple, dar atât de bogate pentru minte. De aceea îmi place atât de mult Schmitt și îl recomand tuturor celor care simt că au nevoie. Mereu am privit viața cu alți ochi după ce am citit cărțile sale. 

  Singurul regret al meu este că la noi în țară nu sunt traduse toate cărțile sale, iar din străinătate nu am reușit să le procur. 

P.S. Dacă ați văzut romanul  ”Viața mea cu Mozart” printr-un anticariat, vă rog să îmi dați de știre! Îl caut de ani buni. 

  Voi ați citit ceva scris de E. E. Schmitt? V-au plăcut? 

  Vă îmbrățișez și ne revedem pe blog săptămâna viitoare când vă voi povesti cum a fost la Târgul Internațional de carte și muzică Libris 2017. O să vă aștepte și o plăcută surpriză!




miercuri, 29 martie 2017

Acorzi suficientă atenție mâinilor tale? #buzzdove

Bună seara, dragile mele! 

  Știați că mâinile sunt cele care ne trădează primele vârsta, urmate îndeaproape de pielea gâtului? Iată de ce vă propun să vă gândiți serios la întrebarea din titlul articolului, iar dacă răspunsul este unul negativ, luați atitudine și schimbați ceva în rutina de îngrijire! 

  O să vă povestesc mai jos experiența mea cu Dove, mai exact, cu săpunul lichid, varianta Original, care conține 1/4 cremă hidratantă pentru a curăța delicat pielea mâinilor și pentru a-i păstra un nivel optim de hidratare. 



  Personal, mă confrunt cam dintotdeauna cu problema pielii uscate, în special pe mâini și picioare, așadar caut mereu ceva care să îmi ofere senzația aceea plăcută de curat, dar fără să îmi facă pielea să scârțâie.



  Sunt familiarizată cu produsele Dove și am câteva preferate pe care le folosesc cu plăcere. Deodorantele lor sunt preferatele mele, în special varianta Original care are un miros exact pe gustul meu. M-am bucurat să pot testa și săpunul pentru mâini care are același miros plăcut și totodată persistent. 

  Să vedem ce mi-a plăcut:

* textura produsului e foarte plăcută, e ca o cremă foarte mătăsoasă



* e nevoie de o cantitate mică de produs pentru o curățare eficientă
* parfumul produsului e foarte plăcut și rămâne pe piele o perioadă bună
* nu îmi simt mâinile uscate după folosirea săpunului lichid
* folosit o perioadă mai lungă mi s-a părut că a îmbunătățit aspectul pielii mâinilor mele
* se clătește ușor



Ce nu mi-a plăcut: 

* din păcate pentru mine, săpunul lichid Dove nu face singur față pielii mele uscate, așadar trebuie să folosesc în continuare și crema de mâini

  Sunt curioasă dacă și vouă vă plac produsele Dove. Aștept să îmi spuneți care sunt preferatele voastre în secțiunea de comentarii. Vă pup!

luni, 27 martie 2017

Cartea acuarelă: Salcia oarbă, fata adormită de Haruki Murakami

Bună seara, dragi iubitori de frumos!

  În această seară vă voi povesti despre o carte a autorului japonez Haruki Murakami. 
  Acum mulți ani, mi-am propus să citesc autori din fiecare colț al lumii, din fiecare cultură și pătură socială. Îmi place să observ multiculturalitatea și să trag apoi propriile concluzii. Acum, pot spune că am reușit oarecum să îmi îndeplinesc planul și iată că viața mi-a rezervat o nouă întâlnire cu Haruki Murakami pe care l-am descoperit în perioada liceului. 

  Ca stil, asiaticii îmi par mai distanți, cumva calculați față de opera lor, iar Murakami nu face excepție, în opnia mea. Salcia oarbă, fata adormită” este o carte ce cuprinde proză scurtă, câteva povestiri fără o legătură aparentă între ele, în afara faptului că autorul inserează fantasticul cu multă măiestrie în fiecare. 

  Povestirile din această carte mi s-au părut precum o pictură în acuarelă. Subiectele par simple la prima vedere, însă pe măsură ce am citit mai mult, mi-am dat seama de substraturile narațiunii, de felul în care fantasticul se arată natural, cumva trufaș, de parcă nu îi pasă dacă cititorul alege să creadă sau nu întâmplările revelate de Murakami. Subiectele povestirilor par diluate, se pierd în propriul contur, e ca și cum am fost martora unui episod scurt din viața aștor oameni. Nu știu unde a început și unde s-a terminat povestea. Am fost doar un observator tăcut și atât.



  Nu aș putea să vă spun despre ce este vorba în carte, caci fiecare povestire are o esență proprie, iar finalul deschis pe care îl are majoritatea dintre ele m-a lăsat să trag ce concluzii doresc. De aceea e greu să disec subiectul propriu-zis al cărții. Concluziile mele nu seamănă cu ale voastre, iar tocmai asta e frumusețea cărții.

  Ce pot să vă spun este că Salcia oarbă, fata adormită este o carte cu un aer pesimist. Asupra cărții apasă un aer greu, o tristețe densă și cețoasă, însă eu nu fug tristețea din cărți, caci mă pune pe gânduri și mă motivează să îmi pun mai multe întrebări. 

  Povestirile din această carte zugrăvesc frânturi din viață. M-au ajutat să văd neobișnuitul și sacrul ce stă ascuns în lucrurile banale. Să observ firescul din întâmplările fantastice și să privesc lumea cu niște ochi noi, mai curioși. 

  Dacă vă doriți o carte cu adevărat bună, care vă sădește ceva în suflet, vă recomand cu drag Salcia oarbă, fata adormită. Este cea mai potrivită pentru a vă familiariza cu stilul lui Haruki Murakami

  Aș fi curioasă să aflu și opiniile voastre și, desigur, să îmi spuneți ce cărți preferați din categoria literatură contemporană.

  Găsiți Salcia oarbă, fata adormită, dar și alte cărți pe site-ul LIBRIS.

miercuri, 22 martie 2017

Sélection D’Or - o colecție prețioasă de uleiuri esențiale de la Solaris

Bună seara, dragile mele!

  Este ora potrivită să vă vorbesc despre relaxare, aromaterapie, băi lungi și fierbinți... V-am stârnit interesul? Atunci citiți mai jos ca să aflați de ce m-am îndrăgostit ca o adolescentă de uleiurile esențiale din gama Sélection D’Or de la Solaris.


   Mai întâi, se cade să vă spun cum ne-am cunoscut. S-a întâmplat acum mai bine de o lună, într-o zi geroasă, când la ușa mea a sunat curierul care mi-a adus o cutie arătoasă, de îmi era milă să o desfac, ce conținea câteva sticluțe ambalate în cutiuțe mici, în culori pastelate. Le-am deschis, curioasă, iar dinăuntru mă priveau niște sticluțe mici, verzulii, ce arătau precum poțiunile magice din poveștile copilăriei. Am început să citesc povestea lor în pliantul de prezentare și bucuria de a le descoperi pe fiecare în parte devenea tot mai mare. După cum bine știți, îmi clădesc viața prin prisma mirosului. Aromele sunt pentru mine ca niste capsule ale timpului, pline cu amintiri.

 

    Uleiurile esențiale Selection d’Or Solaris sunt produse cu măiestrie din plante si petale de flori, prin distilare cu vapori de apă. Produsele se remarcă prin calitatea premium, asigurată printr-o metodă de extracție avansată. 

   Mi-a plăcut mult faptul că fiecare sticluță de 5ml vine cu o pipetă dozatoare și e foarte ușor să pun exact cât ulei trebuie atunci când îl folosesc.



    Cei de la Solaris recomandă să folosim aceste uleiuri esențiale în lampa de aromaterapie, amestecând cu 30 ml de apă 3-5 picături de ulei, sau amestecate cu uleiul de corp, tot căte 3-5 picături în 50 ml de ulei de bază. Eu le-am găsit totuși și alte utilizări. Am folosit uleiurile când făceam baie în cadă, turnând 5-7 picături în apă pentru a mă bucura de o baie relaxantă (recomand Lavanda pentru asta!) sau pentru a mă revigora când simțeam că îmi dă târcoale răceala (Eucaliptul și Menta fac minuni!).



  Am mai folosit uleiurile esențiale pentru a-mi împrospăta rufele, punând câteva picături de ulei esențial la clătire. 

  Sunt convinsă că aceste uleiuri se pot folosi în fel și chip, cum ar fi pentru a vă prepara propria loțiune de corp parfumată. Uleiul esențial de portocale luptă împotriva celulitei, de exemplu. Ce e foarte util de asemenea, este faptul că uleiurile esențiale se pot combina între ele pentru a obține o mireasmă unică, exact pe placul vostru. 



  Nu uitați că pe lângă faptul că relaxează și ne îmbogățesc experiența olfactivă, aceste uleiuri au proprietăți terapeutice. Aș îndrăzni să spun că aduc beneficii atât trupului, cât și minții și sufletului, căci prin aromaterapie ne putem destinde, uitând pentru câteva clipe de stresul cotidian, sau ne putem concentra mai bine atunci când avem de făcut diverse activități ce necesită un efort intelectual crescut. 



  Vechii, greci, egiptenii, precum și alte popoare cunoșteau secretele uleiurilor esențiale și le foloseau în orice împrejurare a vieții, acordându-le un interes deosebit, așadar, hai să le acordăm și noi, oamenii moderni, locul care li se cuvine și să le utilizăm pentru a adăuga culoare și aromă vieții noastre. 

  Aș fi curioasă să îmi spuneți cum folosiți voi uleiurile esențiale și de asemenea, pe care le preferați. Aștept cu drag comentariile și mesajele voastre! 

Vă pup!

vineri, 10 martie 2017

Cum m-am apucat de citit!

Bună seara, dragi iubitori de carte!

  Am povestit de atâtea ori cu voi despre cărți noi și vechi, dar acum că am văzut provocarea Libris, mi-am dat seama că nu v-am spus niciodată cum m-am apucat de citit! Prieteni, luați-vă o cană cu ceai alături și aflați povestea mea. 

  Totul a început acum mulți ani, mai precis vreo 22. Pe atunci lucrurile erau mult mai simple, căci timpul curgea mai lent, oamenii erau mai curați sufletește, iar eu locuiam la țară, împreună cu părinții mei. Țin minte casa bătrânească, cu teiul falnic și parfumat ce o străjuia serios. Și ”camera nouă” în care mama și-a încropit o bibliotecă. Bunicul îi spunea mereu că a citit ”căruțe întregi de cărți”, iar eu mă amuzam imaginându-mi un căruțaș voios și rumen în obraji, care îi vindea mamei bucurie pe tipar. Așa am început eu să dau târcoale cărților. Am fost un copil care iubea singurătatea, nu era bucurie mai mare pentru mine decât să explorez casa și gradina căutând ceva interesant, așa că găseam mereu timp să intru în bibliotecă și să îmi plimb degetele peste acele cărți de beletristică așezate frumos pe rafturile lăcuite, iar la cele la care nu ajungeam, mă uitam cu jind, curioasă.


  Mă fascina să o privesc pe mama citind. Cărțile acelea vechi nu aveau nici copertă colorată, nici pagini lucioase, nici desene, așa că eu nu înțelegeam de ce mama zămbește, oftează sau ridică din sprâncene atunci când privește gângăniile alea mărunte și negricioase înșirate pe foi de culoarea untului. Îi tot acopeream paginile cu mâinile și o rugam să îmi spună taina lor.

   Într-o zi, mama mi-a dăruit prima mea carte. Se numea ”Heidi, fetița munților” și avea desene frumoase și pagini ce miroseau a bucurie. Eram în al nouălea cer, aveam de acum propriul mister de descifrat! Am învățat taina gângăniilor negricioase și le-am aflat și numele: litere. De atunci, citesc. Mult, cu dor, cu patimă, de fiecare dată când mi se face frică de realitate.

  La oraș, aproape de sătucul nostru, era o librărie pe strada Gării. O țin minte și acum pe doamna blondă care mă răsplătea cu bomboane cu lapte de fiecare dată când îi călcam pragul. Aveam mâinile umede de emoție când ne duceam spre gară și zăream ferestrele librăriei. Mă uitam cu ochi stăruitori la ea și îi spuneam: ”Mama, promit că nu mai cer dulciuri, dar te rog, ia-mi o carte!”. Cred că zâmbetul meu știrb, de copil, o cucerea pe loc, căci niciodată nu mi-a rezistat mama. 

  Azi, în căsuța de la sat, ”camera nouă” găzduiește și cărțile mele. Am adăugat acolo atâtea vieți, atâtea bucurii, visuri, tristeți, amintiri, cât să îmbogățesc viețile și celor ce vor veni după mine. Setea de lectură e un dar pe care cu cât îl dai mai des și altora, cu atât va spori, fără să devină vreodată de prisos.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.