Povesti parfumate: Habanita de la Molinard


  Orient Express. Trenul mergea ca o naluca lasand dare luminoase in noaptea albastra. Viena disparea o data cu soarele. In compartimentul ei imbracat in lemn cald, de culoarea ciresului, lampa arunca o lumina difuza, chihlimbarie.
Celestine isi framanta mainile reci, mangaindu-si inelul subtire cu rubin. Il invartea pe degetul ei alb cu gandul la EL. Oare cate ore mai trebuia sa astepte?

  Refuza sa isi dea jos haina de blana, chiar daca nu ii era frig. Sentimentul de dor nesfarsit era cel care o infiora.

  In buzunarul interior al hainei tinea un etui din piele tare. Il scoase usor si il deschise. Inauntrul lui se zarea o sticla neagra, cu margini line, decorata cu nimfe gratioase, in relief. Parea ca aruncau o vraja asupra lumii, una stiuta numai de ele. Atinse cu varful degetelor literele stacojii de pe sticla - Habanita. Parfumul ei de suflet. Il stranse putin intre palme. Flaconul era cald, poate fiindca i-a stat aproape de suflet. Era parfumul pe care i l-a daruit EL, soptindu-i cu voce de catifea toate secretele iubirii lor.

  Oare daca va aplica putin, doar un strop, il va simti mai aproape de ea? Cu miscari fluide, Celestine pulveriza parfumul in locurile unde o va saruta EL: la incheieturile mainilor, pe gat, pe antebrate, un strop la baza cefei. Mirosul cunoscut ii acapara toate simturile. Inchise ochii si adulmeca. Pe masura ce notele ametitoare de mastica si petit grain se dezbracau de secrete in fata ei, amintirile navalira ca o ploaie de vara in mintea ei. Candela cu ulei din camera, mainile lor atingandu-se, buze rosii, muscate cu pasiune. Femeia zambea acum cu ochii inchisi, cu genele tremurande. Habanita era parfumul dragostei lor.

  O boare de parfum a ajuns si pe haina ei de blana si Celestine tresari surprinsa vazand ca notele evoluau diferit decat pe piele. Acum simtea parfumul unei alte epoci... haina o primise de la mama ei.
El Greco - Lady in a Fur Wrap
  Oare Habanita era magia necesara pentru a transforma haina de blana intr-un portal? De asta simtea miros de licheni si cedru? O aroma lemnoasa, umeda si totusi calda. Mirosul gradinii din spatele casei. Mirosul de langa lac.

  Cu zambetul pe buze, Celestine a atipit. Dorul de EL o mistuia, se simtea obosita, gandurile i se plimbau prin minte.

  Cat sa fi trecut? O ora? Poate doua? Celestine s-a trezit si primul impuls a fost sa priveasca pe fereastra. Din cauza noptii de cerneala de afara, tot a ce a vazut a fost propriul chip frumos, oglindit in geam. Pometii inalti, sprancenele accentuate, gura rotunda, de copila. Gura pe care degetele lui zabovesc de atatea ori.

  Cu gandul la EL, isi aduse mainile mai aproape de fata, adulmecand. Notele florale isi faceau drum printre cele balsamice si trandafirul cu petale desfacute, carnoase si catifelate, presarate cu nucsoara se plimba tantos descriind cercuri pe pielea ei. Iasomia apare si ea, dornica de atentie, rotunjind compozitia.Vraja Habanitei o invaluia tot mai puternic.

  Celestine vedea cu ochii mintii franturi de amintiri. Biserica unde a devenit a LUI, pentru totdeauna. Mirosul lumanarilor, tamaia ce se indrepta lenesa spre tavan, buchetul de trandafiri ce il stransese in maini cu atata emotie, incat cozile florilor si-au lasat neputincioase seva in palmele ei. Mirosul de mir...

  Inca putin si trenul ajungea la Paris. Celestine isi simtea inima batand nebuneste. Refuza sa se uite la elegantul ceas ce ii impodobea mana. Acum ii parea dusman, clipele treceau prea incet. Poate daca ar atipi cateva minute...

  Cand s-a trezit, trenul aproape ajunsese in gara din Paris. Stia ca acolo o astepta EL, cu zambetul lui agatat in coltul gurii, cu pielea mirosind a cacao si condimente, cu parul lui negru lucind in soarele diminetii. S-a ridicat, pregatita sa coboare.

  Paris! Gara din Paris! Celestine aproape alerga. Tocurile cizmelor din piele alintau podeaua trenului. A coborat si ochii au cuprins intr-o secunda tot ce o inconjura. Si iata-l! Purta costumul croit impecabil, sacoul cuprinzandu-i umerii lati. In maini tinea un buchet de trandafiri de un rosu intunecat. Zambetul ii impodobea chipul. A zarit-o pe Celestine si a alergat spre ea.

  Cand a cuprins-o in brate, i-a studiat chipul cu ochii lui ageri, negri, i-a atins mainile reci si tremurande. Si-a ingropat capul in haina ei de blana, i-a strans trupul gingas si lumea a disparut cu totul, s-a topit. Habanita plutea in jurul lor cu miros de vetiver, lemn de santal si cedru. Plutea, nemuritor, precum iubirea lor.


Note de varf: muscata, mastica si petit grain
Note de mijloc: vetiver, iasomie, ylang-ylang, cedru, nucsoara, heliotrop, trandafir Taif si mimoza
Note de baza: mosc, lemn de santal, paciuli, lichen, ambra si vanilie
*conform fragrantica.ro

Persistenta: 7-12h
Siaj: greu


Comentarii

auroratoma a spus…
Frumos articol, Adelina!
Și notele parfumului completează perfect articolul!
fashion doctor a spus…
frumoasa poveste! bravo! pupp
Aghinitei Maria a spus…
O poveste parfumata atat de frumos relatata! Am citit ca mirosul este, de cele mai multe ori, cel care ne aduce aminte mai bine de unele lucruri petrecute mai demult, chiar din copilarie.
Adelina Tomescu a spus…
Ma bucur ca ti-a placut articolul meu :) Te pup!
Adelina Tomescu a spus…
Multumesc! Te imbratisez cu drag!
Adelina Tomescu a spus…
Maria, ai dreptate. Mereu imi leg parfumurile de amintiri :)
Nicoleta Ciocoiu a spus…
o poveste frumoasa ,foarte putin am caltorit cu trenul si mia placut iar despre parfum ce pot sa spun ele ne trezec dulce amintiri ...o zi frumoasa .
Foarte frumos scris articolul.
Adelina Tomescu a spus…
Ma bucur ca ti-a placut articolul!

Postări populare