joi, 24 aprilie 2014

Recenzie "O femeie la doctor" de Ray Kluun

Dragile mele,

  iata ca astazi sunt mai harnica decat de obicei si va rasfat cu doua postari in aceeasi zi :) E usor sa fii activa cand povestesti despre lucruri care iti plac foarte mult. Despre cosmetice v-am povestit deja referindu-ma la luciu pentru buze Guerlain, asa ca acum e momentul sa povestim despre cealalta pasiune a mea: CARTILE.

  Titlul despre care o sa va vorbesc astazi este "O femeie la doctor" a autorului olandez Ray Kluun.



  Descrierea oficiala a cartii: 

        Stijin și Carmen sunt tineri, frumoși, sofisticați. Trăiesc în Amsterdam, lucrează în propriile companii, sunt bogați, au o mulțime de prieteni și o fiică de trei ani pe care o adoră. Când frumoasa Carmen este diagnosticată cu cancer la sân, lumea lor se transformă în haos. Boala aduce cu ea tensiune și panică, speranță și iluzie, îi îndepărtează și îi apropie. Stijin își însoțește soția la ședințele de chimio și radioterapie, dar își caută consolarea în viața de noapte a orașului, cu prieteni și aventuri. Copleșitor prin realismul său, O femeie la doctor ilustrează o convingătoare lecție de viață despre moarte, dar și o rețetă a supraviețuirii. Un exercițiu de exorcizare a durerii scriitorului, dar și un roman al optimismului, al unui „carpe diem“ total și nedisimulat. 

Ce spun eu? 

  Poate ca subiectul poate parea usor cliseic. Poate ati mai vazut filme sau ati citit carti cu aceeasi poveste: EL si EA se iubesc, iar unul dintre ei moare, celalalt ramanand neconsolat in bratele vietii. O sa va spn ca aceasta carte are ceva diferit.

  In primul rand, se bazeaza pe o poveste adevarata, autorul scriind acest roman inspirandu-se din propia viata, sotia sa murind de cancer la san la doar 36 de ani.

  In al doilea rand, am inceput cartea urandu-l pe Stijin, personajul principal, pentru ca l-am vazut cinic si imoral, un om fara coloana vertebrala, slab in fata viciilor. Apoi, pe masura ce citeam capitol dupa capitol am inceput sa fiu mai putin critica si sa inteleg si punctul lui de vedere.


   Sunt in continuare o persoana care dezaproba comportamentul promiscuu, insa am inteles ca, cel putin in unele cazuri, exista mai multe de stiut inainte de a judeca un astfel de om. In plus, cred ca iti trebuie un curaj extraordinar pentru a-ti pune greselile pe tava in fata oamenilor spre a fi disecate si analizate intr-o mie de feluri.

   Cartea este scrisa la persoana intai, Stijin isi spune povestea intr-un limbaj simplu, tipic barbatesc. Un limbaj care denota o sinceritate uneori dureroasa. Pe masura ce Carmen, sotia sa se topeste pe picioare din cauza bolii, vom fi martorii luptei interioare care se da in mintea lui Stijin. Acesta trece prin stari care il contrariaza, este speriat si satul de boala nemiloasa ce a intrat ca o molima in familia sa, este speriat de faptul ca devine confuz in legatura cu ceea ce simte pentru Carmen, este speriat din cauza ca nu se poate opri sa o insele pe femeie pe care o iubeste.

   "O femeie la doctor" este o carte extrem de trista, o carte care te face sa plangi de neputinta, sa iti pui o multime de intrebari, dar este si o carte a sperantei, facandu-te sa realizezi ca tot ce ni se intampla in viata are un scop.

    Cartea are o multime de scene extrem de emotionante, descrise simplu, fara inflorituri greoaie, fara sa fie acoperite de o perdea menita sa ascunda adevarata suferinta. Preferata mea a fost scena in care Stijin si Carmen danseaza, un dans a mortii care isi intinde bratele uscate catre Carmen, dar si un dans al resemnarii, al impacarii cu sine. Carmen se simte pregatita sa cunoasca o alta lume.

   Mi-a placut foarte mult "O femeie la doctor" si voi citi cu drag si continuarea, in momentul cand va aparea la noi in tara. Daca v-ar placea sa o cititi si voi, o gasiti pe site-ul editurii LITERA alaturi de alte titluri interesante.

Astept cu interes comentariile voastre!

Vizitati si blogurile acestor fete unde azi veti gasi recenzii interesante pentru carti :)

Alina
Ana
Gabriela
Diana

Va pup!

 
 

Review Guerlain Gloss d'Enfer in nuanta Red Pow

Buna dragi doamne si domnisoare!

  Ce mai faceti? Cum e vremea la voi? La mine este gri si cerul este acoperit de nori, a si plouat putin. Este de inteles ca aveam nevoie de o pata de culoare si de aceea am ales sa port un luciu pentru buze vesel, intr-o nuanta de rosu. Despre ce produs e vorba? Ei bine, "vinovatul" este Guerlain Gloss d'Enfer in nuanta Red Pow.



Ce cred eu despre produs? 


  Fiind vorba despre un produs Guerlain, este de inteles ca primul lucru de care ma indragostesc la acest luciu pentru buze este textura. Nu este deloc lipicios, e hidratant si atat de usor pe buze! Mai mare dragul sa il port. Mirosul este cel specific produselor de machiaj Guerlain - aroma de violeta pudrata imi incanta simturile. Si gustul e bun! Cu unele luciuri pentru buze aveam probleme la purtare fiindca aveau gustul acela de ulei, foarte neplacut in opinia mea.

  Acoperirea este semi-opaca, pigmentatia fiind foarte buna pentru un luciu de buze. Finish-ul este de data aceasta perlat, spre deosebire de nuanta Candy Strip despre care am vorbit AICI.
 
  Nuanta pe care o am eu, Red Pow este un rosu-corai, cald si luminos, cu particule fine aurii si roz. Arata foarte interesant in special in lumina calda sau la soare. Cred ca e rosul perfect atunci cand nu esti dispusa sa iti faci un machiaj complet, ci vrei doar o pata de culoare menita sa iti insenineze ziua. De asemenea, la un machiaj stil pin-up arata perfect! Am incercat ambele variante!  Imi pare rau ca in poze nu am reusit sa surprind foarte bine nuanta.

Bare Lips
Lumina Naturala

Cu blitz

  In ceea ce priveste rezistenta, atata timp cat nu manac sau beau, rezista in jur de 4-5 ore, altfel rezista cam doua ore si dispare treptat, fara urme inestetice.

  In concluzie, imi place! Deja am pus ochii si pe alte nuante!

Voi ce spuneti? Va plac gloss-urile Guerlain? Care e nuanta voastra preferata?

Va pup si astept comentariile voastre!

vineri, 18 aprilie 2014

De Pasti - ce imi doresc, ce va doresc

Buna fetelor!

  Cum stati cu pregatirile pentru Sfanta Sarbatoare de Pasti? Eu din pacate am aceeasi problema ca si anul trecut. Nu reusesc deloc sa intru in atmosfera specifica acestei Sarbatori. Ma simt sleita de puteri si parca nu am chef sa fac nimic. Poate e de vina si vremea, nu stiu ce sa zic. Tot ce vreau este sa depasesc cat mai repede aceasta stare.

  In apropierea Sarbatorilor, sa vorbim despre lucrurile pe care ni le dorim, fie ele materiale, sau de ordin spiritual, devine un fel de regula nescrisa. In aceste momente ne place sa punem in balanta ce avem, ce ne dorim, ce am avut. Asadar, iata ce mi-as dori sa primesc de Pasti, in ordine aleatorie:

1. Doua carti - "Si muntii au ecou" a lui Khaled Hosseini , o carte ce mi-a fost deseori recomandata, si "Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet" scrisa de regretatul Gabriel Garcia Marquez.


 

2. Imi doresc doua parfumuri de care m-am indragostit chiar anul acesta: La Petite Robe Couture de la Guerlain, un parfum frumos si luminos ca o zi de Primavara, si Carillon pour un Ange de la Tauer, cel mai frumos parfum cu lacramioare! 

3. Un ruj. Nu orice fel de ruj, ci tocmai pe cel mai frumos ruj roz pe care l-am vazut vreodata! Curioase? Ei bine, este vorba despre Guerlain Rouge Automatique in nuanta Atrappe Coeur din noua colectie de Primavara. L-am testat la Sephora acum vreo doua saptamani si i-am promis in soapta ca va fi al meu cat mai curand. Nuanta sa este un roz la fel de frumos ca visele copiilor, un roz inocent, plasmuit din ganduri bune. Cum sa nu il iubesc? 
Si priviti ce bine arata pe buze:
Photo credit
4. Imi doresc sanatate. E oarecum o dorinta banala, avand in vedere ca auzim peste tot ca oamenii isi doresc sanatate, insa este un dar extrem de pretios de care trebuie sa avem grija.

5. Vreau ca oamenilor la care tin sa le fie deschise portile spre fericire, sa primeasca fiecare ceea ce le-ar aduce liniste in suflet si zambete pe chip. 

6. Vreau sa simt. Vreau sa ma bucur de privilegiul de a fi o fiinta inzestrata cu sentimente. Vreau sa stiu sa rad din toata inima, sa ma bucur, sa stiu cand sa compatimesc si cand sa fiu solidara. Vreau ca paleta pastelata a emotiilor umane sa imi decoreze viata. 

7. Imi doresc pentru voi, dragi cititori, sa aveti parte de Sarbatori aducatoare de liniste si armonie. va doresc sa aveti parte de echilibru, sa va impacati cu voi insiva, sa fiti fericiti! 

Voi ce va doriti? Cum va petreceti sarbatorile de Pasti? 


Va imbratisez si va doresc Paste fericit! 



miercuri, 16 aprilie 2014

Recenzie de carte: Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

Buna dragile mele cititoare! 

  Ce mai faceti? Cum stati cu pregatirile pentru Pasti? Ati avut timp sa vizitati vreo librarie? Eu ca de obicei ma lupt cu timpul care parca devine tot mai compact impiedicandu-ma sa realizez tot ce imi propun. Totusi, nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca am in fiecare seara ragaz sa citesc, iar in ultima vreme am avut parte numai de carti minunate. Din seria cartilor care m-au impresionat foarte mult face parte si "Splendida cetate a celor o mie de sori" a lui Khaled Hosseini, roman pe care l-am asteptat de multa vreme si pe care l-am savurat pagina cu pagina. Mi-a trezit atatea emotii! 


Descrierea oficiala a cartii: 

În acelaşi stil fermecător, inconfundabil care a făcut din Vânătorii de zmeie (Ed. Niculescu, 2007) un bestseller internaţional, Khaled Hosseini spune în Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborâte parcă din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se dă în lături de la sacrificiul suprem şi a unui oraş care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, se încăpăţânează să renască din propria-i cenuşă. În timp ce pe fundal se derulează evenimentele care au marcat istoria Afganistanului în ultimii treizeci de ani – ocupaţia sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil şi teroarea instaurată de regimul taliban –, două femei cât se poate de diferite descoperă cât de mare este puterea dragostei şi ce orori pot fi îndurate în numele ei. 

Ce spun eu? 

  Inca de cand mi-a fost recomandata pentru prima data, informatiile pe care le-am gasit despre aceasta carte mi-au starnit interesaul. A fost mai greu sa o gasesc in stoc, insa in momentul cand a ajuns la mine, am stiut ca trebuie sa o citesc cat mai repede, caci daca as fi inceput o alta carte in locul ei, as fi nedreptatit-o pe cea din urma fiindca mi-as fi indreptat gandurile tot catre "Splendida cetate a celor o mie de sori".

  Ce are cartea atat de special incat a devenit cea mai dezirabila dintre atatea carti care stau cuminti in librarie si asteapta sa le iau acasa? Ei bine, m-a atras in primul rand faptul ca fundalul pe care se tese povestea face parte dintr-o lume diferita de a noastra - lumea musulmana, mai exact povestea incepe in Afghanistan, o tara greu incercata. Apoi, m-a atras faptul ca accentul este pus pe conditia femeii in aceasta tara.

  Cartea are doua planuri: intai aflam povestea lui Mariam, o "harami", un copil nascut din flori, apoi a Lailei, cea care va deveni cea mai importanta persoana pentru Mariam. Cele doua vor construi o poveste despre prietenie, o prietenie care nu tremura in fata sacrificiilor, a loviturilor pe care le primeste intr-o lume in care jihadul distruge tot ceea ce iubeau.

  "Splendida cetate a celor o mie de sori" ascunde si o poveste de iubire, o poveste altfel, atat de diferita de felul in care se petrec lucrurile in Occident. Laila este indragostita inca din copilarie de Tariq, insa in Afghanistan povestile de iubire nu sunt atat de simple, nu se cladesc pe un simplu "Te iubesc". Citind despre cat de puternice sunt aceste femei, despre felul in care incearca sa curete cu mainile goale toate nedreptatile care le apar in cale, pur si simplu ma intrebam cate dintre noi, femeile de aici realizam ce norocoase suntem sa fim LIBERE, sa ne plimbam pur si simplu pe strada fara interdictii, sa purtam oja pe unghii sau banala pereche de blugi. Aceasta carte este genul pe care pur si simplu nu o poti lasa din mana, am intors pagina dupa pagina pana la ore tarzii, doar pentru a mai citi inca putin peste destinul protagonistelor. Si daca mie mi se pareau intamplari care semanau oroare in sufletul meu, faptul ca pentru unele femei chiar asa este realitatea de zi cu zi, m-a facut sa ma cutremur pur si simplu.


  Stiti ce mi s-a parut un lucru deosebit? Faptul ca personajele acestei carti isi iubesc cu adevarat tara, Afghanistanul care le-a fost deopotriva izvor de suferinta, cat si izbavire. Isi iubesc orasul, Kabul, gasind in versurile poetului Saib-e-Tabrizi  ,,Nici c-ai putea să socoteşti acele luni ce-i strălucesc pe acoperişuri / Sau miile de sori splendizi ce i se ascund după ziduri”, descrierea perfecta pentru locul in care traiesc.


  Am iubit aceasta carte si am citit-o pe nerasuflate, pastrandu-i apoi un loc aparte printre ganduri. Am simtit nevoie sa vorbesc tuturor despre ea, e prea frumoasa, face parte dintre acele carti pe care nu vrei sa le uiti. Dupa ce am inchis-o, am simtit nevoia de timp. Timp pentru a reflecta la cuvintele care mi-au fust zugravite pe peretii mintii, cuvinte pe care vreau sa le pastrez cat mai mult acolo inainte de a fi acoperite de altele noi.

  Recomand din tot sufletul "Splendida cetate a celor o mie de sori", iar daca recenzia mea v-a stranit interesul, gasiti cartea la reducere, chiar aici in libraria online preferata de mine.

Astept cu drag comentariile voastre!


joi, 10 aprilie 2014

Recenzie "Camera intunecata"de Johan Theorin

Buna seara dragile mele! 

Ce mai faceti voi? 

  Azi va povestesc despre o carte pe care am terminat-o acum vreo doua zile - "Camera intunecata" a lui Johan Theorin. Ultimele doua saptamani am avut timp sa citesc si am terminat patru carti minunate, iar acum am inceput "Inferno" a lui Dan Brown. 

  Frunzarind oferta disponibila in libraria online, mi-a atras atentia subiectul cartii. Aceasta face parte dintr-o categorie noua pentru mine, anume cartile autorilor din tarile nordice. Johan Theorin este un autor suedez foarte talentat si apreciat si ma bucur ca am ales sa citesc "Camera intunecata". 


  Descrierea oficiala a cartii: 

MOARTEA NU DĂ EXPLICAŢII
E o iarnă aspră în insula baltică Öland, iar Katrine şi Joakim Westin, aflaţi în căutarea unui loc liniştit şi ferit de lume, tocmai s-au mutat de la Stockholm în conacul părăsit din Eel Point împreună cu copiii lor. Dar atmosfera idilică se destramă atunci când trupul lui Katrine este găsit fără viaţă printre stâncile îngheţate. În vreme ce Joakim se luptă să nu-şi piardă minţile, vechea casă încărcată de amintiri şi blesteme începe să exercite o fascinaţie ciudată asupra lui. Deşi nu e superstiţios sau fricos, ajunge să se întrebe tot mai des de unde vin toate acele şoapte.Şi pentru că se apropie sfârşitul de an şi o furtună de zăpadă ameninţă să acopere insula Öland, Joakim începe să creadă că cele mai înfricoşătoare poveşti pe care le-a auzit despre Eel Point ar putea fi adevărate.La fiecare Crăciun, morţii se întorc printre cei vii... «Camera întunecată» face parte din Cvartetul Öland: un amestec foarte reuşit de story poliţist, poveste cu fantome şi dramă de familie, pe fundalul unei insule în care banalul devine excepţional şi moartea pândeşte la fiecare pas. Decorurile gotice, mustind de tensiune şi intriga plină de suspans, dar şi realismul anchetelor fac din acest roman o lectură obligatorie. 


Ce spuneti? Asa-i ca intelegi de ce m-a atras cartea? 

Ce spun eu? 

  Imi plac genul de carti care te cuceresc inca de la prima pagina. Cartile care iti inlesnesc drumul catre lumea pe care o creaza. "Camera intunecata" este o astfel de carte. Inca de la primele pagini mi-a captat atentia. Facem o calatorie in trecut pentru a cunoaste inceputurile conacului Eel Point, izvorul blestemelor care vor urma. Apoi actiunea se muta in prezent si facem cunostinta cu familia idilica a lui Joakim, personajul principal. Pe masura ce am avansat cu lectura cartii, trecutul si prezentul se intrepatrund precum culorile cand intalnesc apa. 




  Apoi, intervin incet, incet elementele fantastice. Romanul oglindeste o atmosfera gotica, iar supranaturalul prezent cu subtilitate, mai mult o sugestie decat o certitudine, reuseste sa imi dea fiori. Da, asta imi place la o carte! Sa se joace cu trairile mele in asa maniera incat sa simt ca apartin povestii. 
  Ce s-a intamplat cu adevarat cu Katrine, ce intamplari stranii marcheaza destinul conacului Eel Point, o sa va las pe voi sa descoperiti si m-as bucura sa reveniti pe blog pentru a-mi spune parerea voastra. 

Daca v-am starnit curiozitatea in legatura cu "Camera intunecata", o gasiti acum, printre alte carti online la doar 9 lei! 

 Voi la ce va uitati prima data cand intrati intr-o librarie? Preferati sa va bucurati de ofertele existente intr-o librarie online

Va puteti delecta si cu recenziile de azi ale colegelor din blogosfera:

Astept cu interes comentariile voastre! 

miercuri, 9 aprilie 2014

Recenzie unt de corp I love...Lemons&Limes

Dragi cititoare,

cum ati inceput saptamana?

Eu nu prea bine, am avut parte de un incident neplacut ieri, insa sper ca pana in weekend sa am parte de zile ceva mai linistite.

  Astazi va povestesc despre un produs care ma face sa ma gandesc la vara de fiecare data cand il folosesc, soare, piele aurie, parfum de fructe racoritoare... Da, e clar ca vara este anotimpul meu preferat. Ca sa nu prelungesc suspansul, va dezvalui ca azi voi recenza Untul de corp I love Lemon&Limes.


Ce impresie mi-a lasat produsul? 

  Ei bine, pielea mea este una uscata, mai ales pe picioare, iar pe timp de iarna devine si mai uscata (recunosc, nu beau suficiente lichida, dar lucrez la acest capitol). Acesta este principalul motiv pentru care prefer unturile de corp, uleiurile sau lotiunile cat mai hidratante.

  La I love...Lemon&Limes am observat in primul rand ambalajul atragator, descrierea interesanta de pe capac, iar apoi m-a cucerit definitiv mirosul. Stiti ce miros au prajiturile cu crema fina de lamaie savurate langa o limonada de lime cu muuulta gheata? Ei bine, asa miroase acest unt de corp. Este delicios! Si nu trebuie lasat sub nicio forma la indemana copiilor, s-ar putea sa ii ademeneasca! :)

  Cel mai placut este sa folosesc acest produs vara, cand pielea e sarutata de soare si il aplic dupa ce a stat la frigider cateva minute. La contactul cu pielea calda, se topeste precum o inghetata italiana si raspandeste in jur aroma proaspata a citricelor. Imi place sa il asortez cu un parfum cu note de lamaie, cum ar fi Etro - Lemon Sorbet.


  Sa va povestesc acum si despre caracteristicile care determina daca un unt de corp este eficient sau nu:

- are o textura foarte placuta, usoara pentru un unt de corp


- se intinde usor pe piele si se absoarbe rapid
- este spornic
- nu lasa film gras pe piele


- hidrateaza destul de bine, insa din pacate efectul nu este de lunga durata la mine. daca il folosesc seara, dimineata pielea da semne de uscare deja. Nu e un mare minus, fiindca e o adevarata placere sa il folosesc cat mai des!
- mi-ar fi placut ca pretul sa fie ceva mai mic.

  In concluzie, imi place acest produs si as vrea sa incerc si alte arome delicioase de la I love...Cosmetics, in special exfoliantele.

Nota mea: 8.5/10

Voi ati incercat produsele I love..Cosmetics?

Va pup!