joi, 26 februarie 2015

Recenzie de carte - Elixirul dragostei de Eric Emmanuel Schmitt

Buna, dragi cititoare! 

  Ce mai faceti voi? 

  Cum v-ati petrecut zilele dedicate iubirii, mai exact 14 si 24 Februarie? Eu nu am sarbatorit in mod special, pur si simplu am incercat sa petrec cat mai mult timp cu prietenul meu si cam asta a fost :) In schimb, intre aceste doua zile am profitat de timpul liber si am citit o carte pe care o astept de foaaarte multa vreme. Stiti deja ca ador cartile lui Eric Emmanuel Schmitt si am citit intreaba serie de autor aparuta in Romania, asa ca era evident ca voi astepta cu sufletul la gura noua aparitie. De cum am vazut-o pe rafturile virtuale ale librariei online preferate - Libris, am si cumparat-o! 

  Descrierea oficiala: 

Dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?
Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?
Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.
„În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincţia dintre dorinţă şi sentiment. Cred că, în privinţa iubirii, problema constă în faptul că denumim cu acelaşi cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinţei şi cel al sentimentului. La graniţa dintre ele, atunci când încercăm să împăcăm atracţia fizică şi dragostea, se nasc marile noastre poveşti, nu întotdeauna fericite.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT) 
Ce cred eu?  



  Cartea se citeste rapid si usor, are doar 160 de pagini, insa eu mi-as fi dorit sa aiba de trei ori pe atat! Subiectul cartii este iubirea, una dintre fatetele ei. Mai exact, cum se declanseaza ea? Ce ne face sa ne indragostim? Ce ne face sa perseveram in iubire? Oare e posibil sa stai toata viata langa o persoana si sa fii la fel de indragostit? Pe parcursul lecturii, am asistat la schimbul de e-mailuri dintre Adam si Luise, fosti iubiti ce traiesc acum pe continente diferite. Mi-a placut atat de mult felul in care se intrezarea prin scrierile lor faptul ca sentimentele pe care le au unul pentru celalalt sunt de fapt tot acolo, in suflet. Isi anticipeaza gandurile, se cunosc atat de bine... Am asistat cu drag la conversatiile lor pentru ca asteptam sa realizez cel putin unul dintre ei ca de fapt isi apartin unul altuia si nu are rost sa mai rataceasca fara tel in colturi diferite ale lumii. 

  Scopul, cel putin la suprafata, al schimbului de e-mailuri este stabilirea daca exista un asa zis "elixir al dragostei" , insa tot discutand despre iubire, se pare ca realizeaza ca era cat pe cea sa treaca amandoi pe langa ea si sa o lase sa plece din viata lor. 

  Mi-a placut referirea la un parfum - si anume la Chanel Cuir de Russie, iar intamplarea face ca tocmai discutam cu o persoana draga despre acest parfum inainte sa incep cartea. O sa vedeti ce rol are acest parfum in carte, nu pot sa va dezvalui ai mult acum. 

  Daca iubiti, daca sunteti iubite, sau daca sunteti in cautarea acestui sentiment care o sa va dea lumea peste cap, va recomand sa cititi aceasta carte. Cand am terminat si ultima fila, m-am trezit zambind :) Da, Eric Emmanuel Schmitt stie cum sa ma faca sa zambesc, in timp ce visez cu ochii deschisi. Din fiecare carte scrisa de el am invatat ceva si mai ales, am descoperit ceva pentru care sa fiu recunoscatoare. 

Voua va place acest autor? 

Va invit sa treceti si pe la colegele bloggerite si sa vedeti ce carte au citit ele saptamana aceasta :) 

miercuri, 25 februarie 2015

Noutati de la Guerlain: La Petite Robe Noire eau Fraiche

LPRN15-286
Buna seara, dragile mele! 


  Nu se putea sa treaca seara fara sa va povestesc despre un parfum ce vesteste Primavara: Guerlain La Petite Robe Noire Eau Fraiche ( Ma robe petales ). Povestea de dragoste dintre mine si micuta rochie neagra a inceput acum aproape 4 ani cand am intalnit parfumul La Petite Robe Noire, editia 2012, a carui recenzie o gasiti AICI. De atunci, sunt nedespartita de acest minunat parfum, in colectia mea a ajuns si lotiune de corp, iar iubirea mea pentru el a ramas neschimbata. In momentul de fata, am realizat ca in garderoba mea parfumata nu am prea multe parfumuri potrivite sezonului cald, asadar se impune ca La Petite Robe Noire Eau Fraiche sa isi gaseasca drumul spre mine, nu-i asa? 





“In felul său, parfumul este ca o rochie invizibilă ce ne dezvaluie personalitatea”

Thierry Wasser, parfumier Guerlain


LPRN15-288LA PETITE ROBE NOIRE EAU FRAICHE

La Petite Robe Noire, știe cum să dezvăluie fiecare aspect al feminității.
 În acest an, ea se transformă din nou pentru a ne seduce.

 Admiratorul și creatorul ei, Thierry Wasser, îi oferă în această primăvară o nouă rochie personalizată, brodată din petale și impodobita cu note de fistic. Sigur te va încânta!

Inspira parfumul meu!
O nou cocktail de esențe vibrante, explozie de lămâie proaspătă, bergamotă și mandarine din Sicilia, toate, asezonate cu note verzi.
 Esențele petalelor de trandafiri turcești se împletesc cu esențele trandafirilor bulgărești, armoniei alăturându-se brațe de frezii.


 Pentru a atrage atenția tuturor s-au adugat ingrediente cheie, caise coapte și un amestec subtil de iasomie mângâiate de soare.
 Magia începe la adăugarea fisticului, moscului alb și patchouli, ele dau parfumului acea amintire de neuitat.
 Schițată în cerneală neagră, silueta tipic pariziană cu pălărie mare, neagră, are un nouă rochie în garderoba sa.




LPRN15-335În 2015 povestea continuă, La Petite Robe Noire fiind creată în 4 moduri olfactive diferite, pentru a mulțumi fiecare stil și fiecare personalitate.

 My Original Dress, atemporală, cu mA¢necile balon: apa de parfum.
 Notele de trandafiri și cireșe amare, sunt amestecate cu notele de ceai negru, boabe de tonka și patchouli.
 My Cocktail Dress: apa de toaletă.
 Notele floral proaspete, trandafiri, citrice și mosc alb îi dau un farmec aparte.
 My Couture Dress: apa de parfum.
 Rochie ultra-glam, cu acorduri de zmeură și patchouli, face inima să bată cu putere de la 1 întâlnire.
 My Petal Dress: eau fraiche
 Brodată din petale, cu acorduri de mandarine, fistic, trandafiri și frezie.
 Ce model vei purta astazi?




Fără titlu

A kiss from
La Petite Robe Noire






Pret aproximativ in magazine 100 ml - 532 lei

Data de lansare in Romania: 1 Martie 




joi, 19 februarie 2015

Recenzie ulei de cocos Solaris si ulei de argan Longevita

Buna seara, fetelor!

  Ce mai faceti?

  Astazi vreau sa va povestesc despre doua produse absolut minunate: uleiul de cocos si uleiul de argan, ambele de la Solaris. Au ajuns sa fie cele mai folosite produse de ingrijire de catre mine si o sa va explic imediat de ce.

  De cativa ani am devenit foarte preocupata cu privire la ingredientele din produsele pe care le folosesc. Sunt satula sa fiu tinta campaniilor de marketing de catre companii mari care ne privesc pe noi, clientii, ca pe niste surse inepuizabile de bani pentru fondurile lor. Nu mi se pare in regula sa cumparam fara sa ne informam, sa fim atrase doar de un ambalaj frumos si o reclama bine gandita. De asemenea, sunt pur si simplu ingrozita de numarul iritantilor si al ingredientelor ce se regasesc in produse populare si raspandite printre consumator. Un exemplu aleatoriu e uleiul Johnson's baby care e pur si simplu ulei de parafina, ingredient de care eu ma feresc fiindca blocheaza porii si in timp poate cauza probleme la nivelul pielii. Va dati seama ca acest ingredient se gaseste in uleiul pentru bebelusi? Cate dintre femei stiu sa studieze cu atentie ambalajul? Acesta e doar un exemplu marunt, mai sunt o multime!

  Aceste motive, plus cateva discutii cu o prietena a carei piele arata fantastic, m-au motivat sa imi ingrijesc parul si pielea altfel. Am hotarat ca pe corpul meu sa nu ajunga decat produse sigure, pe cat posibil naturale sau bine formulate. Gata cu capcanele marketingului!



  Avand in vedere cele de mai sus, cand am facut cunostinta cu Uleiul de cocos de la Solaris, am fost mai mult decat fericita! Am citit o multime de recenzii pozitive despre el si eram sigura ca o sa imi placa.

  Cateva cuvinte despre produs:

Ambalajul - Produsul e ambalat in borcanase de sticla, cu gura larga si capac metalic, astfel e foarte usor de folosit si depozitat.

Consistenta - Uleiul de cocos isi schimba textura in functie de temperatura la care este depozitat, poate sa fie perfect lichid, sau solid, ca un unt.



Cum se foloseste?  - il puteti folosi atat extern, cat si intern.

Cum am folosit eu uleiul de cocos? 

  Inainte sa incep borcanelul, m-am documentat cu privire la multiplele moduri de a-l folosi. Credeti-ma, nu sunt putine! Am ales sa il folosesc in ordinea prioritatilor:

- pentru corp: aplic uleiul de cocos pe toata suprafata pielii, dupa dus. Face minuni pentru pielea uscata, nicio lotiune de corp nu mi-a hidratat atat de bine pielea. Iar mirosul e minunat! Atat de natural si frumos! Uleiul de cocos Solaris nu are adaos de parfum sau alte ingrediente. 

- pentru fata: am folosit acest produs pentru a-mi face o data pe saptamana demachiere cu ulei. iata cum am procedat: am amestecat o cantitate micuta de ulei de cocos cu o cantitate mica de ulei de rici, in parti egale, am aplicat amestecul pe fata si am masat 5 minute cu miscari blande. Am inmuiat apoi un prosop pentru fata in apa cat mai calda (nu fierbinte!) si am aplicat repetat pe fata pana la dizolvarea completa a uleiului de pe fata. Pielea ramane foarte curata, deloc unsuroasa, Recomand cu drag!

- pentru par: ei, aici lista devine mai lunga. L-am folosit ca tratament pre-samponare: am aplicat uleiul pe lungimea parului, insistand mai mult la radacina, am asteptat 30 min si apoi am samponat ca de obicei. Avand un par ondulat si uscat, tratamentul mi-a fost de mare ajutor pentru hidratare si am reusit sa imi manevrez mai usor parul dupa uscare. A doua varianta este folosirea uleiului de cocos Solaris pentru sigilarea varfurilor pe parul uscat. E necesara o cantitate foarte mica si varfurile nu vor mai avea aspectul acela tocit, iar parul o sa se aseze mult mai frumos.

   Am mai gasit si alte utilizari, cum ar fi masarea scalpului pentru a compate matreata, sau combinarea uleiului cu sampon la fiecare spalare pentru descurcarea parului, insa nu le-am incercat inca. In curand as vrea sa incerc sa utilizez si intern uleiul si o sa revin cu pareri!

Ce spuneti, asa-i ca e versatil? Voi cum il mai folositi? 

Al doilea produs despre care va povestesc este Uleiul de argan Longevita. 



  Am auzit atatea lucruri despre uleiul de argan, cum ca este miraculos, cum ca o data ce incerci nu o sa mai vrei sa renunti la el...cate si mai cate! Ce spun eu? Ei bine, asa este!

 Cantitatea pe care o am eu nu este foarte mare, altfel cred ca m-as imbaia in el, ha, ha! Asadar, il folosesc doar pentru fata si maini deocamdata si rezultatele sunt intr-adevar notabile.

  Pe parcursul zilei imi ingrijesc tenul cu produsele Ivatherm, intrate in rutina zilnica, insa seara am schimbat ritualul pentru uleiul de argan Longevita. 
 
  Cum il folosesc? 
 
  Pe tenul curat si demachiat, aplic o cantitate micuta de ulei si masez usor pana se absoarbe in piele. Nu uit sa aplic si pe buze, si in zona ochilor. Imi mai rasfat si gatul cu cateva picaturi :)

  Dimineata pielea are un luciu foarte placut, arata a piele sanatoasa si deloc incarcata.

  Pentru maini si unghii, aplic vreo 3 picaturi in palme si masez bine pana intra in piele. Aveam mereu cuticulele uscate, dar de cand perseverez cu aplicarea uleiului, lucrurile s-au imbunatatit semnificativ.

  Mi-ar placea sa folosesc Uleiul de argan Longevita de la Solaris pe tot corpul, asadar cred ca o sa imi cumpar o cantitate mai mare data viitoare.

  Concluzia e simpla: in cazul meu, intoarcerea la natural mi-a facut foarte bine, pielea si parul chiar imi arata mai bine si ma bucur ca am luat aceasta decizie. O sa fiu perseverenta si sper ca peste un an sa vin cu rezultate si mai concludente.

  Pana atunci, jos palaria, Solaris!

Astept cu drag opiniile voastre! 

marți, 17 februarie 2015

Recenzie de carte: nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi

Buna seara, dragile mele cititoare!

  Ce mai faceti voi? Sper ca nu m-ati uitat cat timp am stat departe de blog, insa am o scuza: sesiunea mi-a consumat toata energia. Bine ca aproape am terminat cu examenele si pot sa revin la lucrurile care imi plac mai mult :)

  Am terminat de ceva vreme cartea Cristinei Nemerovschi, oferita de cea mai iubita librarie online -> Libris, anume nymphette_dark99. Citisem deja cateva recenzii pentru aceasta carte si am vazut ca a starnit interesul multor persoane si am fost curioasa sa descopar stilul acestei autoare.

  Ce spun cei de la Libris despre carte

“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”
***
Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.
Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.
Live fast, die young, bad girls do it well. 
  Ce cred eu:  

  Trebuie sa va spun din capul locului ca stilul de scris al autoarei este unul destul de dur, ba chiar vulgar cateodata. Asadar, daca va asteptati la o poveste spusa in cuvinte pretentioase, sau cel putin decente...ei bine, nu o sa gasiti asta in aceasta carte. Vicky, personajul principal, e o adolescenta cu probleme de comportament, rebela, fara nici cea mai mica intentie de indreptare. Situatiile in care o sa se afle sunt exclusiv din cauza alegerilor pe care le face, nu mi se pare nicio secunda ca ar fi o victima. De fapt, pe tot parcursul lecturii am privit-o cu o spranceana ridicata pe aceasta tanara, iar daca asta a fost intentia Cristinei Nemerovschi, sa stiti ca i-a reusit de minune sa ma faca sa dispretuiesc personajul principal al cartii.


   Mi-a placut felul in care autoarea creioneaza diferitele tipologii de oameni contemporani de joasa speta, mi se pare ca a surprins foarte bine esenta lor. Totusi, cartii ii lipseste ceva - realismul. Mi se pare cam trasa de par insiruirea intamplarilor, felul in care Vicky e in centrul fiecareia. Luate separat, intamplarile ar fi percet credibile, dar cand toate vizeaza o singura persoana...e totusi un pic prea mult. Bineinteles, nu toate cartile arata partile roz ale vietii sau ale Romaniei, insa nymphette_dark99 nu m-a invatat nimic nou, nu mi-a revelat ceva special si poate de asta nu mi-a placut atat de mult. Sigur, actiunea cartii e alerta, am fost in suspans pana la final, dar pur si simplu nu e suficient.

  De asemenea, consider ca romanul nu e tocmai o buna influenta pentru tinerii sub 18 ani. Ar putea sa fie tentati sa imite comportamentul personajului principat, din teribilism. Sigur, aici intervine liberul arbitru, dar totusi am simtit nevoia sa mentionez asta.

  In concluzie, nu pot sa pun aceasta carte in aceeasi categorie cu acele carti proaste, fara valoare, insa nici nu e o capodopera. E oarecum...uitabila.

  Voi ati citit ceva de la Cristina Nemerovschi? Cum vi s-au parut romanele ei? Va comandati des carti online?

Va astept cu interes comentariile!


duminică, 1 februarie 2015

Jofielle - bijuterii cu suflet

Buna seara dragi cititoare!


   Daca ma cititi de ceva vreme, stiti ca pretuiesc lucrurile poleite cu emotie, faurite cu migala si daruire, pentru ca nu de putine ori am simtit ca obiectele de care ne inconjuram poarta energia celor ce le-au creat sau le-au daruit. Apoi, noi le imbogatim aura cu energia noastra, ne revarsam asupra lor sentimente, ganduri si dorinte, apoi le pastram, privindu-le gales, asteptand sa ne impartaseasca visurile. Iata de ce, atunci cand imi indrept privirea catre o bijuterie, nu o percep ca pe un simplu obiect de podoaba, ci ca pe o extensie a personalitatii mele. Poate, in timp ce privesc luciul molatic al unui inel, imi amintesc de mare si de valurile ei pe a caror creste se odihneste Soarele, doar o clipa, pana isi trage sufletul. 

   In periplul meu printre magazinele de bijuterii online, am dat peste Jofielle – un magazin cu o interfata eleganta, simplista, ce m-a ademenit, facandu-ma sa imi doresc sa fac parte din aceasta lume. Nu stiu de ce, insa am simtit de la inceput ca bijuteriile expuse acolo, au ceva aparte.


  Mai intai, inelul Pisica mi-a zambit jovial si a reusit sa-mi atinga o coarda sensibila fiindca l-am asociat cu Marquez, scriitorul meu preferat. Mai exact, cu povestirea „Eva salasluieste in pisica”. Mintea mi-a zburat la o lume a alter-ego-urilor, undeva unde fiecare dintre noi ne dorim sa fim nemuritori, sau macar sa avem 9 vieti, precum o pisica.


  Apoi, am observat o bratara deosebita in forma unei sticlute de parfum. Parca ar fi sticluta lui Idylle de la Guerlain. Mi-am inchipuit pe data cum as asorta-o la incheietura mainii, asezata cuminte peste cateva picaturi din parfumul preferat.



   Mi-a placut mult si inelul simplu, cercul perfect, fara inceput si fara sfarsit, intocmai ca si Cartea de nisip a lui Jorge Luis Borges. Parca inelul asta ar pastra o taina si oricat l-ai intoarce, nu o sa izbutesti sa o afli, iar acest lucru nu te intristeaza si nici nici nu te infraneaza in ascensiunea ta catre cunoastere, caci asta e menirea lui, sa fie infinit.



  Vazand ca la bijuteriile acestea e ceva diferit, am vrut sa stiu mai multe si iata ce am aflat:

   Jofielle s-a nascut din dorinta de a aduce stralucire si putina magie in vietile oamenilor prin aceste bijuterii simple, fine si atemporale. Sunt concepute ca piese de investitie, de care sa nu te desparti niciodata si care sa devina accesorii semnatura. Aproape toate au o semnificatie aparte.

   Am ales pandantive delicate, care au legatura cu lucrurile ori persoanele speciale din viata fiecaruia, sau sunt aducatoare de noroc si protectie. Datorita credintei in ele talismanele se incarca energetic si capata intr-adevar putere.

   Numele liniei a fost inspirat de arhanghelul Jophiel, cel care ne ajuta sa atragem frumusetea, atat in plan fizic, cat si spiritual si sa gandim pozitiv.
Fiecare piesa Jofielle este lucrata manual de un maestru bijutier in micul atelier propriu.



  Ma bucur ca in lumea de azi, unde superficialitatea e la loc de cinste si lucrurile fie nu mai au pic de spirit, fie pelicula e atat de fina incat dispare o data cu prima atingere, mai pot sa gasesc oameni pasionati care concep obiecte pretioase, dar nu ostentative, ci clasice si protejate de matia atemporalitatii. Imi place sa imi ingadui sa pasesc pe taramul oniricului si sa vizualizez cutia mea de bijuterii, peste ani si ani, cand o nepoata cu bucle blonde o sa o deschida si o sa isi aseze cu grija inelul Pisica pe degetele subtiri in timp ce chipul o sa ii fie luminat de un zambet.



  Astept cu drag parerile voastre despre bijuterii. Cum le alegeti, cui le daruiti, cum le percepeti?