joi, 15 decembrie 2016

Wanna find out the... Secrets du Paradis Rouge by Jul et Mad Paris?

Hey, guys! 

  I am happy to talk to you about another fragrance, of course! Today, I present to you my opinion about Secrets du Paradis Rouge by Jul et Mad Paris. You can find other reviews for this brand if you click HERE and also and interview with Mădălina Stoica Blanchard, if you click HERE

  As you may know, Mădălina Stoïca-Blanchard and Julien Blanchard are the creative duo behind the Jul et Mad Paris brand and also the most charming couples in the perfume world. Their precious and romantic moments, from their first encounter in Paris until today are told through their fragrances belonging either to The Classic Collection or oriental Les Whites line. Secrets du Paradis Rouge symbolizes Julien and Mădălina's love for  Marrakesh, the Red City, in which they spent their honeymoon. 

  About a month ago, I was talking to a friend of mine about orange blossom. She told me it is one of her favorite accords in perfumery and this made me think that I have kind of neglected orange blossom lately, as I was searching for my beloved orris root in almost every fragrance. A few days after that, Secrets du Paradis Rouge found its way to me and it was love at first sniff. I have forgotten how special orange blossom can be, how it can induce a happy mood instantly. 




  I don't like to disect a fragrance. I am no perfumer to know each and every note or accord, but I can FEEL joy or sadness, curiosity or tediousness when I smell a new perfume. This is why I will concentrate on what Secrets du Paradis Rouge made me think and feel the moment it touched my skin. 

  This perfume opens loudly, with a blast of sweet, cheerful bouquet of floral notes covered in something gourmand and delicious. I think that might be the honey, a note that I love to find in the perfumes I wear. I can picture Julien and Mădălina walking hand in hand, laughing while they get to know the streets of Marrakesh. The air is filled with rich spicery, the weather is warm and sunny and their hearts beat as one. 

  After about half an hour, Secrets du Paradis Rouge is not loud anymore. Its sweetness seems to be more mature now, and on my skin it becomes ambery and waxy, in a good way, but the beautiful orange blossom is still there, sparkling, because she knows she is the star of the show here. Anyway, there is a change regarding the sweetness that I could sense the first minutes after I sprayed the perfume on my skin. Now, it is not as perceivable and I feel that Secrets du Paradis Rouge migrates to a floral-woody type of scent now, instead of a fruity-floral, as I thought it would remain. This fragrance makes me feel feminine and positive, it brings happy memories to my mind. It is amazing how a scent can change my mood instantly. In my opinion, the most powerful type of comunication does not use words. Sometimes you just have to close your eyes and FEEL.




  The fragrance is quite linear, it does not change very much from the opening to the base and I think this is exactly what Luca Maffei, the talented nose behind Secrets du Paradis Rouge wanted, in order to better illustrate the story behind this perfume. Just like true love, it does not have to change, it just have to become one with the one who wears it. 

Official notes:
Head : Orange, Mandarin, Davana, Neroli Marocco, Cloves
Heart : Orange Blossom Absolut, Damascus Rose, Bees Wax, Almond
Bottom : Patchouli, Timbersilk, Tonka Beans, Vanila, Benzoin, Amber, Musk 


Perfumer : Luca Maffei 

You can buy Secrets du Paradis Rouge from the offical Jul et Mad store if you click HERE.

If you tried this perfume, please share your thoughts in the comments section below! 

miercuri, 30 noiembrie 2016

Le Jardin Retrouvé - when perfume has a soul (part II)

Hello, my dear perfume addicts! 


  I am more than happy to continue my reviews for the wonderful Le Jardin Retrouvé perfumes. As you already know, Le Jardin Retrouvé was the first Maison de niche perfume, established in 1975 and everytime I wear one of Yuri Gutsatz's creations, I feel like a time traveller. 

#DidYouKnowIn 1952, Yuri Gutsatz was asked by Maurice Lehmann (former director of the Opéra de Paris) to perfume the opera house for a sequence of "Les Indes Galantes", a lavish opera presentation by Rameau.


  There is certanly a vintage vibe to all the seven perfumes, but at the same time, the scents are suitable for modern times. In other words, you can easily call them classics. 

  Cuir de Russie 

  I have always been very fond of perfumes that are kind of melancholic. I think true beauty always has a little bit of sadness in order to make it unforgettable. When I first smelled Cuir de Russie by Le Jardin Retrouvé I felt that it is exactly what I needed: a powdery and woody leather perfume wich I could wear with grace. Leathery perfumes do not always smell good on my skin, as I usually find them too harsh and masculine. In this case, though, the leather note was ilustrated differently. Think about a pair of gloves, made from the softest leather you have ever seen. The pair belongs to a beautiful lady who likes to go to the Opera and she has a secret admirer who likes to leave a bouquet of delicate violets in her lodge, just before she arrives to see a new play. As she takes the flowers in her delicate hands, their powdery smell impregnates the leather gloves. Who this man may be? She will never know, but she will always keep violet petals between the pages of her diary. 



  Cuir de Russie is a perfume meant to be worn when it is cold outside, when the streets are empty and the houses are full. It is meant for people who treasure solitude. 

  Eau des Délices

  I am a sea lover. I am a woman of summer. Everytime I come to the sea and feel the waves tickleing my toes I feel pure joy. While I smile to the sun, I like to keep my hands busy with a sparkling, tasty cocktail. My favorites are those made from citruses and mineral water. The tingling bubbles, the sound of the waves and the smell of salt and warmth are magical. 




  It is not an easy task for me to find a great citrusy perfume. Most of them tend to become to bitter or too sour. Somehow, Eau des Délices manages to remain fresh and sparkly. It is very refreshing and I love to wear it in days when I miss summer, or when I feel stressed and I need something happy to uplift my mood. The only bad thing is that Eau des Délices does not last very much on my skin... but maybe it is because happiness comes in small portions, isn't it? 




Citron Boboli

  What a happy perfume! I don't know if it is because the Holiday is just around the corner, but when I smell Citron Boboli I instantly think of Christmas! When I first apply this perfume on my skin, all I can smell is cloves and lemon cream! I can't help it and my mind flies to the traditional Christmas pies, full of spices and delicious creams. Mmmm... my mouth is already watery! I can picture my mother singing a carol while she decorates the table, waiting for me to join her. There are cookies in the oven and tea in the kitchen. Dad is wrapping gifts in his armchair. Everything around us is shiny and our lips are curled up in a smile. Citron Boboli is pure joy!


  If you are curious to try the scents above, just visit Le Jardin Retrouvé brand new site! You will find lots of surprises there if you join the club!

P.S. On my next post I will show you my wonderful Le Necessaire and my review for Sandalwood Sacre and Tubereuse Trianon! I prepared a video too, so stay tooned! 





  

luni, 28 noiembrie 2016

Despre zeii dinăuntrul oamenilor - ”Zeița orezului” de Rani Manicka

Bună seara, dragile mele!

  Vă era dor de o recenzie de carte? Mie cu certitudine da, așa că mai jos veți citi impresiile mele despre un roman pe care îl așteptam de mult la mine în casă și în suflet. Este vorba despre ”Zeița orezului” de Rani Manicka, o saga a unei familii din Malaezia ce se întinde pe parcursul a patru generații. Cei de la Libris sunt ”de vină” pentru bucuria de a citi această carte, așadar vă recomand să intrați pe site-ul lor și să îi pedepsiți” alegând să o citiți și voi.

  Dintotdeauna m-au atras genul acesta de cărți, în paginile cărora se țes mai multe povești spre a se crea un fir narativ deopotrivă amețitor cât și captivant. 



  În ”Zeița orezului”, subiectul gravitează în jurul lui Lakshmi (în religia hindusă Lakshmi este numele  zeiței bogăției, luminii, înțelepciunii și destinului, uneori și a norocului, frumuseții și fertilității.) o tânără care la doar 14 ani se căsătorește cu un bărbat ales de către mama sa. Bărbatul promisese o viață îmbelșugată pentru tânăra fată, dar odată ajunsă în casa lui, Lakshmi va observa ca lucrurile sunt diferite și bogățiile au fost doar o himeră, fiind acum nevoită să își ia soarta în mâini. Deși e doar o copilă, ea va reuși să iși croiască drum prin noua ei viață și totodată să ne poarte pe noi, cititorii, prin etapele transformării sale, dar și a strămoșilor săi. Cartea este întrețesută cu mituri și legende și mi-a fost drag să descopăr obiceiuri atât de diferite de ale noastre. 

  Pe măsură ce citeam ”Zeița orezului”, simțurile îmi erau invadate de culori și arome care mai de care mai interesante. Am regăsit în paginile cărții delicii culinare care m-au făcut să visez cu ochii deschiși, să îmi imaginez pur și simplu femeile acelea cu mâinile lor aurii în timp ce frământă aluatul pentru copiii lor, am văzut cu ochii minții condimentele colorând mâncarea aburindă. Pentru malaezieni mancarea parcă ar avea ceva sacru. Unește familiile, le adună gândurile, ca într-o poțiune fermecată și le risipește grijile ce le apasă atât de greu pe umeri. 



  Pe parcursul lecturii, destinele mai multor personaje se vor împleti și de aceea nu pot să desemnez un sigur protagonist al cărții. M-am atașat de personaje, mi-am deșertat emoțiile peste conturul lor și am încercat să le înțeleg viața, alegerile și trăirile. Titlul surprinde foarte bine felul în care autoarea ilustrează natura divină prezentă în fiecare dintre noi: sentimentul matern surprins atât de frumos în paginile cărții, forța interioară necesară pentru a merge mai departe în orice situație, dragostea - toate acestea subliniază asemănarea noastră cu cel care ne-a creat.

 Întotdeauna mi-a făcut plăcere să țin în palme destinele unor oameni foarte diferiți de mine, iar în ”Zeița orezului” am avut ocazia să pătrund într-o lume în care chiar și cele mai banale lucruri au un tâlc. Acest lucru m-a făcut să îmi privesc propriul destin cu mai multă îngăduință și recunoștință. 

  Vă recomand cu căldură să citiți romanul de debut al autoarei Rani Manicka pentru că veți învăța cu siguranță câte ceva și la finalul celor 576 de pagini veți avea sentimentul că v-ar fi plăcut să vă pierdeți mai mult printre paginile cărții. 

luni, 21 noiembrie 2016

Le Jardin Retrouvé - the relaunch of the first niche Maison de Parfum (part I)

Dear perfume lovers, 

  I have great news for you! What would you say if I told you that the iconic perfume house Le Jardin Retrouvé has just been relaunched?




  First, let me tell you the story of Le Jardin Retrouvé. According to the official website,
Le Jardin Retrouvé was the first ever niche Maison de Parfum, created in 1975 by acclaimed perfumer Yuri Gutsatz. The man who made « Niche Perfumery » what it is today, he rejected the constraints of the marketing-driven perfume industry in pursuit of creative freedom and the finest ingredients. In 2016, his son and his family reinvented Le Jardin Retrouvé, while preserving Yuri’s delicate formulas.
  Isn’t that wonderful? In my opinion, any perfume should only be created if the perfumer puts a piece of his soul among the ingredients. Perfume should be emotion, memories,love, even sadness or grief, it is not supposed to express only happines, but it has to make you knees weak and your heart tremble when you smell it. 

  The amazing people who brought Le Jardin Retrouvé back to life are Michel Gutsatz (Yuri’s son) and Clara Feder. I appreciate them because in a world dominated by huge companies who often forget about quality and originality, choosing to launch the so called mass pleasers, perfumes that are meant to be liked by as many people as possible, but at the same time easily forgotten, they chose to be different and relaunched Le Jardin Retrouvé and at the same time, kept Yuri Gutsatz’s formulas intact, and also a FAIR price for these wonderful perfumes.

  What I also find very interesting is the concept of these perfumes. They don’t come in the usual bottles that we are used to see, but in the so called Le Nécessaire, in wich the precious perfume is sealed and protected in an aluminum bottle. Two empty, delicately printed glass bottles give you the freedom to enjoy your favorite perfumes anywhere you like.




  I had the chance to try all the seven perfumes and I will like to share my thoughts about them, in this post, and in another one that it is scheduled for the next couple of weeks. 




  Because I believe in the beauty of diversity, I would like to share with you the thoughts of a few fellow perfume lovers who have had the chance to try Le Jardin Retrouvé perfumes.

Jessica de Herdt said: 
I discovered Le Jardin Retrouvé thanks to an amazing presentation and visit of their lab... I love the whole family history and I could feel the love and passion for authentic perfumes when Michel and Clara explained the relaunch of these beautiful perfumes. I honestly love the whole line overall but I select the Sandalwood Sacré because I was so surprised to detect a completely different sandalwood perfum : this is not the usual rich and creamy sandalwood but a very elegant and fresh interpretation which lingers very long on the skin. It is a warm, sensual perfume which dances on the skin thanks to the high quality ingredients: sandalwood, patchouli, oak moss, musk, coriander, petitgrain, and orange blossom. I am completely hooked!
Olia Drozdovskaia said: 
From among the three samples I received, I really like Tubereuse Trianon. In fact, it's the only one I have decided to give a proper wear ( Cuir de Russie and Citron Boboli... proved to smell too much masculine to me). As a white florals lover I appreciate the delicate and natural smell of this very Tubereuse perfume. It's not a power bomb, it has quite soft sillage, but when applied generously lasts quite long. I believe it would be perfect for spring time. All in all, it's worth a full bottle for the ones that love natural, delicate smell of white florals.
As for my thoughts...


ROSE TROCADÉRO EAU DE PARFUM 



  To me, roses symbolize childhood. Of course, roses also stand for love, passion and seduction, but in my memories, roses kind of play a different role. Maybe it is because I had grown up used to see their petals smiling in the sun, next to the window of my room, or maybe it is the image of my grandmother plucking the most beautiful ones for me to put them in my room... I do not know for sure, but I can certainly tell that the smell of roses makes me feel carefree. 


  In Rose Trocadero I have found the conforting smell of my happy memories. The roses from this perfume are bright pink, with dewy petals and bees flying around them. This perfume is in no way mischievous, as some rose centered perfume may be, but it is pure and joyful, like the smile of a child. I can sense just a hint of a fruity accord, but the perfume does not become childish at all. In my opinion, it suits a woman who does not forget to smile, even in the saddest days, because she knows that the people arround her need a smile in their life, even more than she does. I love how natural Rose Trocadero smells. It is one of my favourites from the line.



VERVEINE D'ÉTÉ EAU DE PARFUM



   I consider myself a summer person. The sun makes me feel complete, I love to spend my days at the sea and I dream that one day I will live in a beach house, with a hammock to spend my free time in, while reading my favourite book. If I could choose a smell for this dream, I would pick something refreshing, zesty but yet somehow complicated. Verveine D’Ete manages to be exactly what I imagine. It is the kind of perfume that I would love to smell around me, rather than on myself because on my skin it becomes abit masculine, but this doesn not affect it’s beauty. The vetiver and the citrusy notes stand out for me, and they make this perfume sparkle just like water drops in the sun! 

To be continued...

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Un strop de lux pentru pleoapele tale: Guerlain Ecrin 2 Couleurs

Bună, dragile mele! 

  Ce mai facți voi? Eu ma bucur de razele de soare ce îmi bat în ferestre. Nu mă așteptam să mai fie atât de frumos afară după zilele atât de friguroase de săptămâna trecută. 
  
  O să vă arăt astăzi niste farduri pentru pleoape excelente pentru acest sezon. De îndată ce vine toamna, mă simt tot mai atrasă de nuanțele de maro ruginiu, mov-prună, sau oranj. Totodată, aceste nuanțe se potrivesc de minune ochilor mei căprui, așa ca este evident de ce nu am putut sa le rezist celor două palete de farduri cu două culori de la Guerlain. 




  Fiind niște adevărate franțuzoaice, ambele palete vin într-un săculeț de catifea menit să le ascundă rotunjimile aurii. Fiecare paletă are o oglindă si un aplicator. Ambalajul este deosebit de elegant și totodată practic.





  Vă asigur că toate combinațiile de nuanțe sunt ispititoare, însă eu m-am oprit la Two Parisian și Two Spicy. 


  Înainte să vă arăt nuanțele, aș vrea să vă povestesc puțin despre formula produsului. Fiecare paletă conține două culori asortate, una cu finish satinat, iar alta strălucitoare. Cele două sunt foarte diferite ca formulă, așadar trebuie sa acordați atenție aplicării acestora. 

  Nuanța mai deschisă din ambele palete are o textură foarte cremoasă. E aproape ca un fard cremă, sau mai bine spus, ca un pigment sub formă de cremă, fiindcă are particule foarte mărunte de sclipici. De aceea este absolut necesar sa fie aplicată peste o bază de machiaj si neapărat cu o pensulă plată, sau chiar cu degetele. Se poate aplica și cu pensula umedă. Efectul de pe pleoape este unul de tip "wet look", foarte sexy. Puteți să aplicați nuanța strălucitoare și peste cea satinată/mată pentru a crea un efect sofisticat. Din păcate la capitolul rezistență, nu excelează daca nu sunt aplicate peste o bază.

  În ceea ce privește nuanța închisă din fiecare paletă, aceasta are o textură foarte plăcută, cremoasă și ea, dar mult mai ușor de aplicat. Pigmentația este excelentă, iar estompările se fac ușor. Rezistența este peste medie, chiar și fără bază pentru fardul de pleoape. 

  Paleta Two Spicy conține o nuanță strălucitoare de de oranj-arămiu, cam cum sunt apusurile de soare în august care arată minunat asortată cam la orice culoare a ochilor, însă cred că ar pune cu adevărat în valoare ochii verzi. Cea de-a doua nuanță din paletă, cea satinată, este un maro cald, ca o cafea în care ai pus o linguriță de frișcă. O folosesc foarte des, atăt în pliul pleoapei, cât și la baza genelor, pentru un efect de machiaj fumuriu. 
La lumină naturală

  Paleta Two Parisian are un nume foarte potrivit, căci nuanța strălucitoare de roz pudră prăfuit mi se pare perfectă pentru a ilustra farmecul franțuzoaicelor. Știți despre ce vorbesc, felul în care ele pur și simplu arată impecabil, dar fără a părea că au depus prea mult efort pentru asta. Ei bine, exact așa e și culoarea asta: e suficient de deschisă astfel încât să emane bun gust, dar suficient de sclipitoare încât să te scoată din anonimat. Nuanța asortată acesteia este aici un mov foarte închis, aproape spre negru, care este de asemenea deosebit de versatil. Cel mai mult îmi place să îl aplic la baza genelor, atât pe pleoapa mobilă, cât și pe cea inferioară.



  Voi ați încercat fardurile pentru pleoape de la Guerlain? Care este preferatul vostru? Aștept cu drag comentariile voastre! 

duminică, 30 octombrie 2016

De când nu ai mai plâns la o carte? "Povestea Faridei" o să te cutremure!

Bună seara, dragi iubitori de carte!

  Vă voi povesti astăzi despre o carte ceva mai diferită decât ceea ce citesc de obicei. Spun asta pentru că de regulă prefer să mă pierd printre paginile cărților de ficțiune fiindcă atunci când știu că ceea ce citesc este doar rodul imaginației autorului îmi este mai ușor să procesez un subiect mai delicat. Lumea este un loc unde viața câteodată poate sa fie foarte grea și adeseori nedreaptă pentru unii, iar atunci când citesc o carte precum "Povestea Faridei" pur și simplu mă cutremur și nu îmi revin din uimire săptămâni întregi. De ce? Pentru ca această carte este povestea-mărturie a Faridei Khalaf, o tânără musulmană ce a trăit un adevărat infern, fiind răpită de către ISIS.




  "Povestea Faridei" este scrisă ca un jurnal, cu ajutorul jurnalistei Andrea C. Hoffman care a cules memoriile tinerei Farida.

  Citind această carte am înțeles mai bine cât de greu le este oamenilor care trăiesc în tările unde ISIS și-a întins ghearele, ca o molimă ce înghite mai întâi orice strop de istorie, de cultură, oprimează educația și distruge valori morale. Această grupare teroristă e mai mult decât un grup care curmă vieți în chip atât de tragic, fiindcă ea lovește în inima unei națiuni. Sădește frica, golește oamenii de identitatea lor, distrug tot ce le stă în cale în numele unei religii pe care ei au inventat-o, căci nu au făcut decât să răstălmăcească și să ia tot ce e mai rău din credința musulmană.

  Revenind la Farida, citind atrocitățile la care a fost supusă aceasta, de la răpirea din satul unde trăia atât de liniștită cu familia ei, la faptul că a fost vândută ca sclavă și apoi abuzată, am rămas pur și simplu uimită că o ființă poate să îndure atâtea fără să își piardă mințile. Partea bună este că Farida a fost norocoasă în final, reușind să fugă din tabăra ISIS, dar sunt convinsă ca niciodată nu se va mai simți la fel ca înainte.

  "Povestea Faridei" e o carte dură, care prezintă realitatea zilelor noastre exact așa cum e ea. Nimic nu e îndulcit, sau cosmetizat, așa că trebuie să ai dispoziția necesară să o citești, pentru că o să te schimbe cu siguranță. Nu mai poți să fii aceeași persoană după ce îi citești mărturie acestei tinere, o copilă la urma urmei. Și o sa te simți atât de binecuvântată ca ești liberă si în viață încît o să îți vină să îți săruți pământul de sub picioare.

  Dacă ați citit si voi această carte, o găsiți în librăria mea preferată - LIBRIS, Vă aștept cu drag opiniile în secțiunea de comentarii!


marți, 18 octombrie 2016

SHEIDUNA by Puredistance - An oriental tale

Hello, dear perfume lovers! 

  Ever since I was a child, I have loved fairytales. But not only the ones with beautiful and humble princesses, but also the ones which implied a more mature and maybe not so happy side. The perfect tales to illustrate wisdom, bravery and sensuality were the oriental ones. I have spent many days and nights reading the marvelous "The book of 1001 nights", imagining myself as a main character. Maybe one day I was a little boy in search of his luck, or maybe a wise old man who had an advice for everybody. Sometimes I was a seductive woman, covered in jewels and silk veils, with eyes were melting men's hearts. After all, like Antoine de Saint Exupery was saying: " Only where the woman is wearing a veil you'll have the burning desire to read her face. "




  When I first found out about the launching of Sheiduna, I was so happy! It was like Puredistance was creating a perfume like a dreamcatcher for me. As if all my dreams about misteryous, oriental women, with ambery skin and dark eyes were materializing into a bottle of perfume, with soft curves, red shadow and unforgettable smell. 

  
  I was so eager to discover if Cecile Zarokian, the parfumeur who created Sheiduna, managed to endow it, like a fairy godmother, with grace, beauty and seductive power. 




She explains that:


"For Sheiduna I used a lot of naturals: starting with real and expensive roseoil, 

real tonka absolute (and not coumarin!), expensive real vanilla absolute, 

benzoin resinoide, real ambergris infusion, incense resinoide, myrrh, vetiver, patchouli, labdanum, geranium, lemon, tangerine… And of course I also used, in small quantities, some aroma chemicalsfor example amberXtreme and ambroxan, the only amber woody molecules in the formula, since without them there is no perfumery!"

  Finally, the moment for me to wear Sheiduna for the first time has arrived, and I have prepared, body and mind, to be enchanted, or not... I have had high hopes on Sheiduna, as Puredistance is one of my favourite true niche houses. Are you curious if I was satisfyed? Read down below! 




  After a long and warm bath, I sprayed my wrists with Sheiduna. I've patiently waited a few seconds, and then I deeply inhaled its aroma. 


  To me, Sheiduna follows the life cycle of a woman. The powerful blast of ripe, juicy tangerines that I have smelled in the first half an hour made me think of childhood, the stage in wich a girl enjoys the simple things, as she forges her path through life. There is a very crisp, clean smell and I think vetiver might have played an important role in here.




   Soon after this fruity begining, Sheiduna turns to something more complex. The girl I talked about earlier is a grown up woman now, ans she knows what she wants and how to achieve it. I can clearly smell the rose now, but it is not the flower that we are used to, in soliflore perfumes. I perceive the rose note as very balmy, it has an oily, smooth texture to it. Sheiduna is now rich and opulent, but yet misteryous, as I cannot disect its notes, I can just enjoy them mixing so smoothly togheter. 


  After a few hours, something very interesting happened and I haven't sensed that in any perfume before. Maybe it is just my nose, or because my skin is very dry I get this feeling, but Sheiduna smells powdery and aldehidic in the base. Usually, aldehydes make me aware of their presence right in the debut notes of a perfume. In here, it does not resemble any makeup smell, or baby powder, it is simply a dry, musky-powdery smell. I can now see the resemblance between Sheiduna and a woman who reached the age of wisdom, when she recalls her memories, smiling at them with gracefulness. 



 This year, during Pitti, in Florence this September, hundreds of perfume lovers tried SHEIDUNA and the reactions have been overwhelmingly positive. Iris, from the Puredistance Team, took pictures from the people when they first tried SHEIDUNA. As I strongly believe that perfume is all about emotions, the image below made me feel really happy!




You can find Sheiduna and other amazing scents right HERE, on Puredistance new website!
In Romania, it will soon be availible in the Elysee shop.  
Have you tried Sheiduna yet? I would love to read your thoughts in the comments section below! 

vineri, 14 octombrie 2016

Merită sau nu achiziționate fardurile Melkior?

Bună seara, dragile mele pasionate de frumos! 

  Ce mai faceți? E frig și la voi? Eu sunt tare zgribulită și aș sta numai în casă! Partea bună este că am astfel mai mult timp liber pentru a-l petrece în fața calculatorului, așadar sper să reușesc să postez mai des. 

  Astăzi vă povestesc despre fardurile Melkior, sau mai bine zis despre o parte dintre ele. Îmi doream de multă vreme să le încerc și ofertele permanente pe care le au pe site m-au făcut să îmi comand prima paletă de 6 culori. Apropo, știați că dacă achiziționați minim 6 pastile de fard, primiți cadou o paletă magnetică?

  Să vă arăt ce am ales eu:



De la stanga la dreapta, in sensul acelor de ceasornic: Maroon, Soft Peach, Natural Skin, Gold Rush, Beige Copper, Caprice

  Ce mi-a plăcut? 
- fardurile sunt foarte pigmentate, choar și nuanțele deschise sau mate
- unele nuanțe sunt duo-chrome și arată deosebit pe pleoapă, mai ales aplicate cu pensula ușor umezită
- în special nuanțele medii și deschise se estompează (blending) foarte ușor și frumos
- rezistă fără să se strângă atunci când sunt aplicate peste o bază
- prețul este imbatabil!

Ce nu mi-a plăcut? 
- din păcate nuanțele mate sunt cam prăfoase, cele deschise în special
- nuantele închise necesită mai multă atenție la aplicare deoarece se estompează mai greu și pot să lase pete

  În concluzie, fardurile Melkior au un raport calitate-preț excelent și le-aș recomanda oricui dorește să realizeze machiaje frumoase și rezistente. Îmi place mult faptul că varitatea de culori este mare și chiar am avut de unde alege. 

  Iată cum arată pe piele, fără niciun fel de bază dedesubt:
Fără blitz

Cu blitz

  Produsele care mi-au plăcut în mod deosebit de la Melkior sunt rujurile și chiar o să vă arăt într-o postare viitoare o nuanță de care m-am îndrăgostit! 

P.S. Știați că acum găsiți la Melkior și mini-oje de 4,5 ml, perfecte pentru a le lua cu tine oriunde călătorești, sau pur și simplu pentru a te bucura de cât mai multe culori fără teama că vor expira uitate undeva într-un colț al camerei. 




  Voi ați încercat ceva de la Melkior? Vă aștept cu drag comentariile! 

miercuri, 28 septembrie 2016

Din nou despre Realash + cateva machiaje pe care le-am purtat asortate la noile mele gene

Bună seara, dragile mele!

  Ce mai faceți? Eu am pregătit pentru voi impresiile finale despre Realash și totodată vreau să vă arăt cateva machiaje la care am purtat cu mândrie genele mele naturale și luuuungi, mai ales că tocmai mi-am cumpărat al doilea tub de Realash. Coletul a sosit ambalat foarte discret, în caz că printre voi se numără doamne sau domnișoare care nu vor să dezvăluie micul secret.



  Mai întâi, să vă fac o scurtă recapitulare: am început tratamentul cu Realash în luna aprilie a acestui ani și timp de aproximativ 5 luni mi-am dat cu sfințenie în fiecare seara pe gene cu acest produs. Rezultatele le puteți vedea mai jos (priviți cu atenție pliul pleopei, se vede cat de mult au depășit genele această linie):



  Îmi pare rău că nu sunt cea mai pricepută în a face poze, e greu să surprind cum arată în realitate, dar tocmai de aceea vreau să vă arăt și căteva machiaje unde mi-am asortat noile mele gene lungi și mai ales naturale. Timpul nu îmi permite să îmi pun gene false atunci când mă machiez, iar de multe ori am ochii prea obosiți pentru a le purta cu lejeritate, așa că mă simt minat de când pot să port un machiaj fără grija genelor false, simțindu-mă la fel de înzestrată ca Bambi.



  Să nu mai lungesc vorba, iată look-urile despre care vorbeam:






Voi l-ați încercat? Aștept cu drag comentariile voastre! 

joi, 22 septembrie 2016

Sunteți părinți? Atunci trebuie să citiți asta: ”Otrava iubirii” de Eric Emmanuel Schmitt

Bună seara, dragi iubitori de carte! 

  Dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, știți ca îmi plac enorm cărțile scrise de E .E. Schmitt, așa că aștept cu nerăbdare să îi fie traduse noi romane pentru a le putea citi cu nesaț. Până acum, am citit aproape întreaga serie de autor apărută la editura Humanitas. Îmi lipsește ”Viața mea cu Mozzart” pe care nu o găsesc nicăieri (dacă știți vreo metodă să fac rost de ea, vă rog să îmi dați de știre). 




  În postarea de azi o să vă spun părerea mea despre  ”Otrava iubirii”, cea mai recentă apariție. Cartea aceasta mi-a dat câteva emotii la început. Să vă explic de ce. Romanul este scris într-o manieră mai aparte, în sensul ca prezintă frânturi din viața unor adolescente: Julia, Colombe, Raphaëlle și Anouchka sub forma filelor de jurnal pe care acestea le scriu. Cele patru sunt prietene foarte bune, dar fiecare dintre ele are gânduri pe care nu le poate îmărtăși cu celelalte. E. E. Schmitt a intrat foarte bine în pielea personajelor și tocmai de aceea m-a ”păcălit” într-un fel. Limbajul folosit în carte este unul tineresc, ușor pueril poate și de aceea m-am gândit inițial că subiectul romanului va fi unul ușor, nepretențios și uitabil. Nimic mai greșit, avea să îmi dovedească finalul cărții. 

  ”Otrava iubirii” atinge un subiect foarte sensibil: dramele interioare pe care le trăiesc tinerii la vârsta adolescenței, fără ca adulții să aibă habar. Mi s-a părut dureros de realist acest roman. De multe ori adulții, părinții sau cei din jur văd adolescenții ca pe niste ființe fragile emotional care au obiceiul să facă din tânțar armăsar. Puțini dintre adulți sunt, însă, dispuși să îi asculte, să încerce să le stingă furtunile din suflet. 

  Schmitt a scris această carte într-o manieră asemănătoare cu ”Oscar și Tanti Roz”, mai exact, a scris despre un subiect dur, alarmant, astfel încât să semene cu un joc, respectiv cu bătălia pentru rolurile într-o piesă de teatru, în cazul cărții de față. Consider ca tocmai această antiteză dintre gravitatea subiectului expus și felul aparent lejer în care este scrisă ”Otrava iubirii” face cititorul să se cutremure cu atât mai mult. 

  Vă recomand cartea, în special dacă sunteți părinți, pentru a vă (re)aminti să vă încurajați copilul să discute deschis cu voi despre trăirile sale, despre fluturii primelor iubiri și despre toate lucrurile care îi fac inima să tresară. 

  Dacă v-a plăcut recenzia mea, aștept cu drag impresiile voastre în secțiunea de comentarii!