Casa spiritelor, un roman pentru serile târzii de vară

Romanele scriitoarei Isabel Allende îmi transmit de fiecare dată o stare aparte. Poate asemănarea ca stil cu inegalabilul Gabriel Garcia Marquez, poate atmosfera caldă, la limita dintre real și magic ori personajele atât de minuțios conturate mă determină să citesc cu nesaț pagină după pagină.

Cel mai recent titlu pe care l-am adăugat colecției mele de cărți ale autoarei chiliene este Casa spiritelor, acesta fiind și primul său roman, publicat în 1982. Ulterior, acesta a fost ecranizat în anul 1993, în regia lui Billie August, avându-i în distribuție pe Meryl Streep, Winona Ryder, Jeremy Irons, Vanessa Redgrave, Glenn Close și Antonio Banderas.


Revenind la roman, acesta prezintă saga familiei Trueba, poveștile membrilor acesteia țesându-se pe parcursul a zeci de ani, într-un cadrul care împletește realitatea adeseori crudă cu misticul, fantasticul, iar mie, cititorului, oferindu-mi plăcerea de a mă pierde printre rânduri, contopindu-mă cu realitatea ilustrată de Allende.

Dacă ar fi să vă vorbesc despre carte, aș spune că oricât m-aș strădui să explic despre ce este vorba, descrierea mea nu ar fi suficientă. Dacă vă spun că romanul ”Casa spiritelor” îl are drept personaj central pe Esteban Trueba - un bărbat cu un caracter puternic și o încăpățânare care îi dictează comportamentul, omniprezent, bărbat al cărui destin se întrepătrunde cu viața celorlalte personaje în feluri care determină un lung șir de întâmplări - poate că subiectul nu vi s-ar părea atât de palpitant și nici nu veți înțelege de ce nu am putut să las cartea din mână.

Dacă adaug că povestea romanului suprinde saga familiei Trueba și din punct de vedere politic și social, ați putea bănui că aveți în față un roman a cărui acțiune ar putea deveni chiar plictisitoare. Cu toate acestea, magia se întâmplă chiar de la prima pagină, când cititorul este întâmpinat de versurile poetului Pablo Neruda:

 ”În definitiv, câți ani trăiește omul?/Trăiește o mie de ani sau unul singur?/Trăiește o săptămână sau câteva secole?/Și pentru cât timp moare omul?/Ce vrea să spună pentru totdeauna?”

Chiar atunci, mi-am dat seama că Isabel Allende, cu inegalabilul său talent, va depăna povestea familiei Trueba așa cum numai ea o poate face. Personajele sunt vii, tumultul lor generat de iubiri pătimașe, idealuri, principii de familie, ideologii politice pentru care merită să îți jertfești chiar și viața, premoniții, regrete și izbăviri, toate pe fondul unor pământuri zguduite de cutremure și a zilelor calde a unei veri fără de sfârșit, m-au făcut să intru cu totul în povestea autoarei.

Elementele supranaturale care apar pe parcursul romanului se împletesc atât de natural cu povestea personajelor, încât nu sunt nici măcar o secundă nefirești, chiar dimpotrivă. Fiecare personaj, fiecare întâmplare își are locul în tabloul principal, această saga de familie care mi-a arătat pentru a nu știu câta oară că miracolul de a fi om este compus din decizii și regrete, din bucurii mari și mici, tristeți, zbucium, acceptare și mai ales, iertare și izbăvire.

Vă recomand cu drag ”Casa spiritelor”, cred că merită citită cel puțin o dată în viață. O găsiți pe LIBRIS, desigur. 

Comentarii

Postări populare