Milioane de cititori au avut, cel puțin o dată, în mâini un roman scris de autoarea britanică Agatha Christie, cunoscută în întreaga lume drept ”Regina Crimei”. Personajele sale, Miss Marple și Hercule Poirot, au devenit legendare și foarte iubite de cititori, iar romanele ei au fost ecranizate de nenumărate ori pentru micul sau marele ecran. Chiar și astăzi, la 45 de ani de la moartea sa, Agatha Christie continuă să fascineze iubitorii romanelor polițiste de pretutindeni. Și ce perioadă este mai potrivită pentru mistere, crime dificil de rezolvat și personaje cu intenții obscure decât toamna?
E lesne de înțeles de ce am ales să citesc Asasinarea lui Roger Ackroyd, unul dintre cele mai interesante romane ale Agathei Christie, și asta în special datorită finalului, care lasă cititorul fără grai. Iată cum sună descrierea oficială a cărții:
Acțiunea cărții Asasinarea lui Roger Ackroyd este relatată la persoana întâi de către unul dintre personaje – doctorul James Sheppard, apropiat al lui Roger Ackroyd și vecin cu Hercule Poirot – și are loc într-un cadru aparent liniștit, unde, la prima vedere, este greu de crezut că ar putea să se întâmple ceva rău. Cu toate acestea, micul sat englezesc ascunde secrete sumbre. O presupusă crimă, o sinucidere generată, pare-se de un șantaj, apoi încă o crimă cu autor necunoscut sunt nefericitele întâmplări care se succed cu repeziciune. Prezența unui străin misterios, dispariția unuia dintre personaje, urmele lăsate pe pervazul geamului în încăperea unde a avut loc crima, o sumă de bani lipsă, secrete de familie – toate se adaugă rând pe rând poveștii.
Hercule Poirot, iscusitul detectiv, se retrăsese în acest sat în speranța că, pensionat fiind, se va putea dedica unor activități relaxante, precum grădinăritul. Planul său de a cultiva dovlecei este însă pus în așteptare de îndată ce tânăra Flora Ackroyd, viitoarea soție a fiului vitreg a domnului Roger Ackroyd, îi solicită să deslușească misterul ce plutește în jurul asasinării unchiului ei.
Poirot nu poate rezista ispitei de a desluși ițele încurcate ale cazului, așa că, în paralel cu Poliția, este decis să descopere făptașul. Numai că, la prima vedere, toți cei care se aflau în cercul de cunoscuți ai lui Roger Ackroyd, de la rude la angajați, păreau să aibă un motiv să îl ucidă. Detectivul este ajutat în demersul său de doctorul James Sheppard, care se arată la fel de motivat să găsească făptașul. Rând pe rând, Agatha Christie conturează cu precizie fiecare personaj, chiar și pe cele secundare. Acțiunile lor sunt bine definite, au credibilitate și trăsăturile fiecăruia se delimitează clar, lucru care ajută cititorul să se simtă ca parte din poveste. O doză de umor și originalitate sunt adăugate romanului prin intermediul surorii doctorului Sheppard, Caroline, căreia îi face plăcere să știe absolut toate bârfele și întâmplările care umplu viața locuitorilor din sat. Adesea, replicile sale sunt un adevărat festin pentru cititor.
”Într-un sătuc englezesc liniștit, doamna Ferrars, despre care se bârfește că și-ar fi omorât soțul, moare, la rândul său, în împrejurări neelucidate. Sinucidere sau otrăvire? Într-o ultimă scrisoare adresată presupusului ei iubit, Roger Ackroyd, ea îi dezvăluia că a fost victima unui înspăimântător șantaj. Atunci când este descoperit și cadavrul lui, nu este loc de îndoială: acesta a fost ucis. Dar de ce? O anchetă foarte dificilă pentru Hercule Poirot, care află că toată lumea – familie, servitori, vecini – pare să fi avut motiv să îl asasineze pe bogatul domn Ackroyd. Din fericire, Poirot are un asistent, doctorul Sheppard. Romanul are unul dintre cele mai neașteptate și surprinzătoare finaluri din toată opera Agathei Christie”, se arată pe coperta romanului.
Acțiunea cărții Asasinarea lui Roger Ackroyd este relatată la persoana întâi de către unul dintre personaje – doctorul James Sheppard, apropiat al lui Roger Ackroyd și vecin cu Hercule Poirot – și are loc într-un cadru aparent liniștit, unde, la prima vedere, este greu de crezut că ar putea să se întâmple ceva rău. Cu toate acestea, micul sat englezesc ascunde secrete sumbre. O presupusă crimă, o sinucidere generată, pare-se de un șantaj, apoi încă o crimă cu autor necunoscut sunt nefericitele întâmplări care se succed cu repeziciune. Prezența unui străin misterios, dispariția unuia dintre personaje, urmele lăsate pe pervazul geamului în încăperea unde a avut loc crima, o sumă de bani lipsă, secrete de familie – toate se adaugă rând pe rând poveștii.
Hercule Poirot, iscusitul detectiv, se retrăsese în acest sat în speranța că, pensionat fiind, se va putea dedica unor activități relaxante, precum grădinăritul. Planul său de a cultiva dovlecei este însă pus în așteptare de îndată ce tânăra Flora Ackroyd, viitoarea soție a fiului vitreg a domnului Roger Ackroyd, îi solicită să deslușească misterul ce plutește în jurul asasinării unchiului ei.
Poirot nu poate rezista ispitei de a desluși ițele încurcate ale cazului, așa că, în paralel cu Poliția, este decis să descopere făptașul. Numai că, la prima vedere, toți cei care se aflau în cercul de cunoscuți ai lui Roger Ackroyd, de la rude la angajați, păreau să aibă un motiv să îl ucidă. Detectivul este ajutat în demersul său de doctorul James Sheppard, care se arată la fel de motivat să găsească făptașul. Rând pe rând, Agatha Christie conturează cu precizie fiecare personaj, chiar și pe cele secundare. Acțiunile lor sunt bine definite, au credibilitate și trăsăturile fiecăruia se delimitează clar, lucru care ajută cititorul să se simtă ca parte din poveste. O doză de umor și originalitate sunt adăugate romanului prin intermediul surorii doctorului Sheppard, Caroline, căreia îi face plăcere să știe absolut toate bârfele și întâmplările care umplu viața locuitorilor din sat. Adesea, replicile sale sunt un adevărat festin pentru cititor.
La fiecare capitol mi s-a întâmplat să cred sunt pe calea cea bună și voi reuși să dezleg enigma înainte ca romanul să se sfârșească, însă câteva pagini mai târziu descopeream că autoarea s-a jucat cu pricepere cu mintea mea și, de fapt, sunt departe de adevăr. Bănuielile care planau asupra unui personaj sau al altuia mi s-au risipit complet abia în ultimele pagini, când Hercule Poirot demască autorul crimei, iar eu nu pot să nu mă întreb cum de nu am avut perspicacitatea necesară de a vedea indiciile ”plantate” de-a lungul acțiunii romanului. Evident, Agatha Christie își merită cu desăvârșire renumele, iar eu nu pot decât să vă îndemn să permiteți în viața voastră o doză de mister prin intermediul cărților sale polițiste pe care le găsiți pe Libris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu